Ţara noastră e mare şi frumoasă. Podoabe ale naturii o împânzesc de la Oradea la Mangalia şi de la Botoşani la Giurgiu. Dincolo de Giurgiu, podoabele naturii împânzesc ţara vecină şi prietenă, Bulgaria, însă, de când mai tot românul a învăţat drumul către Bansko sau Nisipuri, de când cu UE şi, în curând, cu Schengen şi moneda unică, putem spune – cu simpatie şi fără urmă de revizionism – că şi Bulgaria e ţara noastră.

Ei bine, dincolo de Giurgiu, deci la o oră de Bucureşti (una din capitalele ţărilor noastre), se găseşte un loc care demontează teoria conform căreia Dumnezeu ar fi îngrămădit toate minunăţiile în grădina Carpaţilor. În mijlocul câmpiei vălurite din dreapta Dunării, printre lanurile de grâu se cască pe neaşteptate un canion: este parcul natural Rusenski Lom.

Numele acestui parc este dat de un pârâiaş ameţit şi leneş, care este vinovat de sculptarea în substratul calcaros a văii mărginite de abrupturi stâncoase. Rusenski Lom e un fel de Criş bulgăresc, constituit din unirea mai multor Lomuri de o largă varietate coloristico-dimensională: Alb, Negru, Mic etc.

Stâncăriile abrupte născute din erodarea calcarului atrag astăzi amatorii de căţărări, dar prin Evul Mediu au atras o întreagă comunitate monahală. Călugării şi pustnicii de aici au scobit chilii şi bisericuţe în piatra uşor de modelat. Situl monastic de la Ivanovo este înscris din 1979 în patrimoniul UNESCO.

În aceste locuri a vieţuit prin secolul XIII un călugăr Dimitrie, de obârşie din partea locului, din Basarabovo, lângă Ruse. Nu este altul decât Sf. Dimitrie cel Nou zis “de la Basarabi”, ale cărui moaşte au ajuns, după aventuri întinse peste secole, la Bucureşti, unde sunt adăpostite de Catedrala Patriarhală.

Pe valea Lomului Negru se află şi aşezarea numită Cerven, unde, de prin acelaşi zbuciumat secol XIII, în timpul celui de-al doilea ţarat bulgar (cunoscut pe la noi şi sub numele – uşor romantic – de “Imperiul Româno-Bulgar”, dar care nume mie-mi convine, pentru că-mi dă apă la moară), s-a ridicat treptat o fortăreaţă medievală de piatră, menită să apere de vrăjmaşi scaunul nou înfiinţatei episcopii a Cervenului. Deşi cetatea este aşezată spectaculos, pe buza unui hău de o sută de metri, ea pare, privită din unghiul potrivit, bine integrată în peisajul lanurilor mănoase care o înconjoară.

Configuraţia geo-morfologică a locului este prielnică biodiversităţii: plante felurite, insecte atrase de umiditatea de pe firul văii Lomului şi o sumedenie de păsări ridică substanţial cota de interes a acestui loc în rândul amatorilor de viaţă sălbatică.

Plecând dis-de-dimineaţă din Bucureşti, poţi fi până seara înapoi şi să ai o zi plină în mijlocul naturii. Dacă-ţi iei în desagă apă şi merinde cât să nu ai treabă cu moneda locală (apropo, ştiaţi că “leva” înseamnă “lei” ?), nici nu zici că ai ieşit din România (aspect la care contribuie şi prezenţa familiară pe străzi a maşinilor cu număr de Bulgaria…).

Istorie, natură sălbatică, ortodoxie, alpinism, drumuri precare… Ce mai, suntem în ţara noastră ! Cu toate astea, asiguraţi-vă că în vamă la Ruse vă luaţi “bulvinieta”, căci s-ar putea ca poliţiştii să nu pătrundă metafora. În rest, drum bun şi на добър път !

Mai multe imagini de la Rusenski Lom în galeria foto.