În așteptarea iernii astronomice și mai ales a celei meteorologice ne mai facem de lucru cu iarna ornitologică. Din nou la Călărași, într-o duminică însorită dar vântoasă.

Câmpurile agricole din zonă sunt mai mult pustii, oaspeții tradiționali – gâștele sălbatice – fiind adunați pe alte coclauri. Ca de obicei însă, balta tehnologică de lângă fostul combinat siderurgic salvează situația.

Dacă nimeni nu repune în funcțiune (Doamne ferește !) sau demolează combinatul în următorii 20-30 de ani, sunt gata să pun rămășag că până prin 2040 această ruină industrială ajunge monument istoric. Ceea ce, dacă nimeni nu vine cu vreo soluție miraculoasă pentru înflorirea peste noapte a Călărașiului, ar putea fi o sursă neașteptată de venituri din turism la un moment dat.

Dată fiind prezența păsăretului în imediata apropiere a zidurilor combinatului, traseele de vizitare ar putea fi folosite și ca trasee de birdwatching, purtând nume dintre cele mai sugestive. Astfel, turul uzinei cocso-chimice s-ar putea numi „Drumul codalbului”, iar vizitarea stației de descărcare a minereului ar putea purta numele „Aythya ferina”…

Combinatul a murit, dar în jurul lui natura e încă în viață.