Oare câţi dintre marii compozitori de muzică clasică or fi fost atraşi de colegii muzicieni din lumea păsărilor ? Vi-l închipuiţi pe Chopin plimbându-se cu binoclul de gât pe câmpiile înverzite de lângă Varşovia ? Pe Beethoven punând chemători prin pădurile de la marginea Vienei ? Sau pe Mendelssohn-Bartholdy notându-şi meticulos toate speciile de păsări văzute în periplul său scoţian ?…
Ceea ce piesa lui Frank Wedekind – al cărei titlu l-am preluat, cu deferența de rigoare – aduce în discuție, anume trezirea instinctelor condiționate genetic în omul aflat în primăvara vieții, este un proces care în regnul vegetal dar și în cel animal, și în particular la sub-regnul păsăresc, are o ciclicitate anuală. Contextul diferă și el substanțial, întrucât lumea păsărilor nu cunoaște tabu-urile pe care scriitorul german le invocă în „Frühlings Erwachen”, radiografiind societatea puritană a sfârșitului de veac 19. Pe baltă lucrurile stau mult mai simplu. Izbucnirea erosului se întâmplă firesc, idila se consumă fără sclifoseli și fără mediatizare (așa cred protagoniștii), după care însă urmează aceleași omenești griji ca în societatea noastră: construirea cuibului, creșterea și educarea copiilor. Ca și în viața omului, spre toamnă se face pregătirea pentru Marea Plecare. Deosebirea e că la anul totul o ia de la capăt.
