…
Miercuri
Nu știu ce tratate de pace s-au semnat peste noapte, dar la răsăritul soarelui nu mai e nici urmă din vuietul de aseară: marea e mai plată ca lacul din Cișmigiu în timpul săptămânii. Colegii mai fură o oră de somn, eu fac poze, câțiva cai servesc în tihnă micul dejun prin stufărișul de lângă corturi. Liniște, armonie, pace și prietenie între popoare.
Continue reading “Cu caiacele prin Deltă se extinde (partea a II-a)”
La o aruncătură de radar de populara destinaţie all-inclusive Thassos se găseşte o insulă aspră, un pietroi cu vârful în sus răsărit din marea Egee: insula Samothraki.
Am scăpat de Bangkok. Mi-a mai revenit culoarea în obraji, iar cu puţin noroc ceva culoare ar putea apărea în mai multe zone de piele, pentru că ne îndreptăm către un mic şi retras paradis al plajelor thailandeze, insula Koh Chang. Mai pe româneşte, Cocean.
Pe vremuri mi se părea cea mai jalnică chestie să-ți iei concediu în noiembrie: nici plajă, nici săniuș. Nici măcar toamnă de-aia frumoasă. Ori ești incredibil de stupid, ori ești fraierul fraierilor la serviciu și numai atunci s-au mai găsit zile de concediu și pentru tine.
Situația devine cu totul alta dacă în noiembrie mergi în țările calde. Iar dacă vorbim de țările cu climat musonic, cum e și Thailanda, acolo dimpotrivă, sezonul fraierilor e fix iulie și august, când plouă cu spume și e cald de crăpi. Domnii merg din noiembrie și până prin martie. Considerându-mă un domn (mai din topor, dar totuși un domn), este ceea ce am făcut și eu, împreună cu doamna mea: am mers în Thailanda în noiembrie.
După uriașul succes al producției „Cu caiacele prin Deltă”, cu premiera în iulie 2012, apariția unui sequel era fatalmente inevitabilă. În general, partea proastă a acestor sequels este că sunt mult mai slabe decât capul de serie. Dar nu și în cazul nostru ! Așadar, Delta Kayak Film Entertainment prezintă:
„Cu caiacele prin Deltă se întoarce”
La Cetate la Dinescu. Așa suna invitația de a lua parte la un eveniment mai mult sau mai puțin de business, departe de agitația veșnicei Văi a Prahovei, împământenită deja ca o tradiție strămoșească în domeniul socializării din branșa în care cu onoare lucrez. M-am înființat așadar la moșia Poetului, ațâțat de perspectiva de a cunoaște un colț de țară inedit pentru mine (și când zic colț mă refer la propriu: la câțiva kilometri de Calafat) și de a savura bucate alese gătite în casă, totul stropit cu vinuri dinesciene producție 2011, bașca prezentate live de locvacele podgorean de Galicea.
