Nimeni nu-i profet pe blogul lui. Încheiam acum 3 ani seria de postări despre peregrinările prin Thailanda cu pronosticul că e puțin probabil să revin vreodată în țara lui Pad Thai-Împărat, că la urma urmei lumea largă e suficient de largă. Iacătă că m-am înșelat. E ca mersul prin zăpadă proaspătă – prima dată o poți lua pe unde vrei, dar a doua oară urmele lăsate în zăpadă te vor atrage magnetic, deși covorul alb ți-ar oferi teoretic posibilități nelimitate.
La vreo 15 km nord-vest de centrul Madridului se află un mic orăşel intitulat El Pardo, tehnic vorbind astăzi parte a municipalităţii capitalei spaniole. Înconjurat de dealuri domoale şi întinse păduri mediteraneene, liniştita suburbie găzduieşte una din reşedinţele regale spaniole – Palacio El Pardo.
Cum anticipam în articolul precedent, a venit timpul să vorbesc despre Ayutthaya, vechea capitală a regilor thai. O fac însă jucând în deplasare ! Am avut onoarea de a fi invitat să “conferenţiez” în exclusivitate pe Amintiridincalatorie.ro, ceea ce am acceptat bucuros. Vă invit aşadar să depănăm amintiri din călătorie de la Ayutthaya ! Continue reading Ayutthaya
Am dat o raită de control prin parcul Tineretului, poate prind vreo orătanie mai acătării pe bucata de baltă încă neînghețată. N-a fost să fie, am rămas cu ochii în soare. Adică în contrîjur. Cum școala de la Barbizon s-a închis din cauza restanțelor la întreținere iar impresionismul nu mai impresionează pe nimeni, ceea ce a ieșit s-ar putea încadra în curentul “ecole de contrîjur du parc de la Jeunesse colț cu Cărămidari”.
E iarnă grea, cu nămeți „mai mari ca-n cinzeșpatru”, cu ger de crapă pietrele. Încerc să rememorez momente de astă-vară, când asudam prin Dobrogea pârjolită de soare sau umblam cu caiacul prin Delta luxuriantă. Parcă n-ar fi amintiri, ci rodul fanteziei unei minți prea înghețate. Tot pură fantezie pare și cântecul privighetorii sau al grangurului sau al altor înaripate care acum își petrec vacanța de iarnă la soare, în țările calde, în timp ce aici totul e sub omăt.
De când cu faza cu protestul, ne frăgezesc ăștia de la meteo cu coduri care mai de care mai colorate: galben de ninsoare, portocaliu de vijelie, roșu-vărgat de polei cu promoroacă ș.a.m.d., ca să mă gândesc de două ori înainte de a protesta data viitoare. Dar nu-i bai, că se găsește câte ceva frumos și pe codurile astea. Bunăoară, tocmai ne-au tras Herăstrăul în cleștar ! Până a nu se răscoace codul gălbui-portocaliu în verde-arămiu, am dat fuga cu tehnica din dotare să surprind starea de fapt asupra faptului. Ce-a ieșit se vede mai jos.
