Oare câţi dintre marii compozitori de muzică clasică or fi fost atraşi de colegii muzicieni din lumea păsărilor ? Vi-l închipuiţi pe Chopin plimbându-se cu binoclul de gât pe câmpiile înverzite de lângă Varşovia ? Pe Beethoven punând chemători prin pădurile de la marginea Vienei ? Sau pe Mendelssohn-Bartholdy notându-şi meticulos toate speciile de păsări văzute în periplul său scoţian ?…
A venit şi timpul junglei în prea scurta noastră escapadă siameză. Pentru a o cunoaşte, am ales un loc tocmai în cealaltă parte de ţară: parcul naţional Kaeng Krachan. Sau, mai simplu pentru pronunția românului – Crăcean.
Îi pusesem gând rău lui Bîzu încă dinainte de terminarea primului plin de benzină. Voiam să-l duc pe cele mai înalte culmi, și asta la propriu. Prin vară, pe când îmi scuipam plămânii pe Valea Rea spre Moldoveanu, prietenul meu Ducu, CEO la photoducu.ro, mi-a strecurat abil ideea că ascensiunea pe vestitul vârf poate începe și de la 2200 de metri, nu musai de la 1400. Cu condiția să ai cu ce să ajungi la 2200.
După uriașul succes al producției „Cu caiacele prin Deltă”, cu premiera în iulie 2012, apariția unui sequel era fatalmente inevitabilă. În general, partea proastă a acestor sequels este că sunt mult mai slabe decât capul de serie. Dar nu și în cazul nostru ! Așadar, Delta Kayak Film Entertainment prezintă:
„Cu caiacele prin Deltă se întoarce”
Am dat o raită de control prin parcul Tineretului, poate prind vreo orătanie mai acătării pe bucata de baltă încă neînghețată. N-a fost să fie, am rămas cu ochii în soare. Adică în contrîjur. Cum școala de la Barbizon s-a închis din cauza restanțelor la întreținere iar impresionismul nu mai impresionează pe nimeni, ceea ce a ieșit s-ar putea încadra în curentul “ecole de contrîjur du parc de la Jeunesse colț cu Cărămidari”.
To Musala (part one)
To Musala (part two)
Towards the end of WWII a military song called ‘Xopoша страна Болгария’ – Nice country Bulgaria – became very popular among the Soviet Red Army soldiers `visiting` other countries. However, since the Reds were longing for their home, the song ended with the line ‘A Poccия лучше всех’ – but Russia is the best of all. Hmm, for somebody whose country is the most beautiful in the world, I must say they stayed pretty long here (and in a couple of other places too) – about 40 years !
Continue reading “To Musala – part three: Roof of the Balkans”
Those of you who read thoroughly the first part and not just browsed the pictures at random may remember that I was following the ridge line in order to reach its highest point – Musala peak. I was confidently following someone’s traces, so I didn’t imagine I would end up hugging tenderly a huge rock in an attempt to get over it, my skis already removed and attached to the backpack. Hardly the way it should be !
Perhaps you remember that last summer I climbed Dikeos, the highest mountain on the Kos island. You may remember too that in fact Dikeos consists of two peaks, and one of them is named Christos.
Well, to continue in the same manner, I recently climbed another peak which is the highest in its neighbourhood and has a name with religious implications. We are talking about Musala mountain, the highest in Bulgaria and in the whole Balkan Peninsula at 2925 m (9596 ft for British&Americans – by the way, I’ve been always envious at these guys because it’s so easy for them to reach altitudes expressed in many thousands – feet, in particular -, while I have to spit my lungs out to get to two thousand. Meters…).
December, 4.30 AM. A good time to wake up if you want to catch some goose action. Could have been even earlier if we weren’t lucky enough to have the sun rise so late at this time of the year ! Some frugal breakfast, pack up and hit the road for Călărași, the best place close to Bucharest where you can see roaming clouds of geese. And, with some luck, even get close to the feeding flocks.
„Hawk, this is Eagle, come in !”
O banală replică din vreun film american de acțiune, tradusă de fiecare dată altfel: „Șoimul, aici Vulturul”, sau „Vulturul, aici Uliul”, sau – încă și mai amuzant – „Acvila, aici Șoimul, intră !”…
Deși păsările de pradă sunt admirate de multă lume pentru ținuta lor majestuoasă, pentru agilitate și forță, confuzia în rândul cetățeanului mediu statistic, în ce privește a deosebi una de alta zburătoarele cu cioc încovoiat și gheare feroce, este destul de înfloritoare. Asta în principal pentru că zisa admirație izvorăște în covârșitoare măsură de la Teleenciclopedia sau de pe Descopery (lucru, dealtfel, cât se poate de lăudabil).
