Protest de iarnă

S-a deschis sezonul la proteste. Sătui de batjocură, incompetență, mârlănie, sărăcie și câte și mai câte, oamenii și-au ieșit din pepeni, apoi din case și s-au dus în piață să protesteze și să-și spună fiecare oful: contra guvernului, a lui Băsescu, a opoziției, a taxei auto, a băncilor, a legii sănătății, a legii suporterului, a prețului benzinei, contra Roșiei Montane, a Ținutului Secuiesc sau a administratorului de bloc. Unele ofuri le înțeleg, altele mai puțin, dar la o adică aș avea și eu unele proprii. De-o pildă, aș protesta vehement contra lipsei zăpezii în București. Primăria ar trebui să se doteze nu doar cu utilaje de deszăpezire, ci și cu utilaje de înzăpezire. Admit totuși că pe criza asta e un deziderat cam greu realizabil, cam la fel de greu precum demisia de bunăvoie a întâiului matroz. Deci prefer ca, decât să protestez fără o finalitate certă în piață, să-mi materializez protestul meu pro-zăpadă printr-o ieșire acolo unde zăpada chiar există, prin grija autorităților locale.

Predeal Azuga schi de tură zăpadă brazi

Continue reading “Protest de iarnă”

O bijuterie în calcar: Cheile Vârghișului

varghis covasna harghita tinutul secuiesc secuime munte pesteri
Am ajuns într-un loc cu însemnătate, care acum este cunoscut doar unui cerc restrâns. Dar odată, când Țara noastră nu va mai fi izolată de restul lumii, el va deveni, fără îndoială, vestit în toată lumea, și călătorii vor da năvală cu miile spre a admira lucrarea minunată și uimitoare a naturii.
Cuvintele de mai sus nu-mi aparțin. Ele sunt scrise prin anii 1860 de Orbán Balázs, vestitul călător maghiar la care am mai avut onoarea de a face referiri și cu alte ocazii. în „Descrierea Ținutului Secuiesc”, el revela contemporaneității existența unui loc – cum s-ar zice azi în limbajul de lemn la modă – „cu potențial turistic deosebit”: cheile Vârghișului.

Meresti Harghita Covasna Haromszek Tinutul Secuiesc munti

Continue reading “O bijuterie în calcar: Cheile Vârghișului”

Baiu by bike

muntii baiului bicicleta azuga

Când s-au alcătuit Carpații, Orientalii s-au trezit mai de dimineață și și-au ocupat disciplinat locul prevăzut în manualul de geografie – de la nord, venind către sud încolonați frumos pe trei rânduri, la urmă cotind spre vest în culmi domoale și oprindu-se alene pe malul stâng al Prahovei. Meridionalii – dimpotrivă: s-au trezit cu soarele de două suliți pe cer și au dat năvală dinspre apus către răsărit în mare iureș, că începea ora de geografie la a IV-a B și ei nu erau la locul lor. Venind ei cu mare avânt, era cât pe ce să nu observe Prahova și culmile gârbovite ale Baiului, deja așezate la o țigară. Așa că au pus o frână cu scrâșnet, iar munții care veneau mai în spate s-au bulucit în cei din față, opriți dintrodată. Așa a luat naștere impunătorul zid vertical al Caraimanului, pe care, ca să-l vezi în toată splendoarea, trebuie să-l admiri de peste drum, de pe coasta lină a munților Baiului, numiți și Gârbova (*)

Miorița parcelată

Moeciu bran fundata

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale…

Orice român care se respectă și care a făcut la viața lui, ca tot omul, un comentariu literar al baladei noastre naționale știe urmarea. Roși de invidie, cel ungurean și cu cel vrâncean plănuiesc să-i facă de petrecanie celui moldovean.

Surpriză însă – prima reacție a acestuia nu e să pună mâna pe o furcă sau pe un topor, precum răzeșii lui Ștefan sau oltenii lui Tudor, ci să o dea pe filozofie, fapt care a stârnit nemulțumirea generațiilor mai noi de cititori, care găsesc în această atitudine defetistă cauza primordială a înapoierii istorice a neamului nostru: „păi vezi, în timp ce noi ne ținem de filozofeală, vesticii se țin de treabă, de-aia au ajuns unde sunt !”. (Las la o parte că Hegel, Kant, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Bergson s-au născut în Vest, nu în județul Romanați…)

Continue reading “Miorița parcelată”

Vidraru. Unde nu e voie.

Vocea jandarmului spintecă întunericul nopții:
– N-aveți voie aici !
– De ce ?
– Vă rog să vă întoarceți !
– Dar de ce ?
– N-aveți voie !
Dialogul suprarealist purtat pe verticală reverberează pe peretele de beton al barajului.
– Bine, dar de ce n-avem voie ?
– N-aveți voie. Vă rog să vă întoarceți !
O Lună boantă aruncă raze cadaverice către undele potolite ale vestitului lac de acumulare. Cu plescăit leneș de padele, cele două caiace fac cale întoarsă. Nu atât din pricina interdicției rostogolite de sus, de pe baraj, de vocea hotărâtă a jandarmului, cât din cauza inflexibilității zidului de beton care ar fi blocat oricum o eventuală tentativă de navigație înspre aval…

Continue reading “Vidraru. Unde nu e voie.”

Sfântul Ana

lacul sf ana harghita secuime tinutul secuiesc

Acum câțiva ani, urcând a ț-șpea oară cu mașina către lacul Sf. Ana, am fost întâmpinat, ca de obicei, în parcarea de sus, din șa, de unul din paznicii rezervației. Bilingviști de cursă lungă, ca mai toți localnicii, paznicii ți se adresează după numărul de la mașină. A mea având B, gazda noastră mi-a urat bun venit într-o românească delicios asezonată cu graiul locului, rostită clar și apăsat, cu accentul negreșit pe prima silabă și cu diftongii fisionați în silabe de sine stătătoare: “Bine ați venit la Rezervația Lacul Sfüntul Ana !”

Un mitic pe Muntele Mare

E tare liniștită dimineața lui întâi de Gerar. E încremenirea de după cheful monstru de azi-noapte, când tot natul a sărbăutorit cum se cuvine bucuria lăsării la vatră a lui 2010, un an la fel de păcătos ca toți cei de dinaintea lui, de vreme ce pe toți îi întâmpinăm cu urale, dar ni se ia o piatră de pe inimă când scăpăm de ei.
Singurul aflat la datorie pare a fi doar bunul Soare, care revarsă cu dărnicie strălucirea sa peste o natură hibernală aflată totuși cam în deficit de zăpadă aici, în Apuseni. Este și motivul pentru care schiurile de tură le-am atașat de rucsac, iar nu de clăparii cu al căror bocănit greu am pornit pe chinuitul drum forestier ce urcă molcom către Șesul Cald.

Continue reading “Un mitic pe Muntele Mare”

L’Uomo

Operă ascensională cu climax ratat în 2 acte și 8 tablouri. Libretul de compozitor, în limbile română, italiană și germană.

Personajele:
Mihnea, căpitan cu merite deosebite………… sopran de coloratură
Der (eklektische) Wanderer, tătuca’l său ……….. bariton de tură
Blegu, câine de pripas ……………………………………….. rol mut

Turiști, etologi, animale sălbatice.
Locul și timpul acțiunii: Valea Cerbului, într-o duminică însorită de noiembrie, la o săptămână după căderea Râșnovului

Continue reading “L’Uomo”