…
Miercuri
Nu știu ce tratate de pace s-au semnat peste noapte, dar la răsăritul soarelui nu mai e nici urmă din vuietul de aseară: marea e mai plată ca lacul din Cișmigiu în timpul săptămânii. Colegii mai fură o oră de somn, eu fac poze, câțiva cai servesc în tihnă micul dejun prin stufărișul de lângă corturi. Liniște, armonie, pace și prietenie între popoare.
Continue reading “Cu caiacele prin Deltă se extinde (partea a II-a)”
Seria cinematografico-padelistică „Cu caiacele prin Deltă” a ajuns în al cincilea sezon. Deja Delta abia ne mai încape, e din ce în ce mai greu să faci trasee noi după patru sezoane, dar noroc că Delta se învecinează cu Marea cea mare și Neagră. După „Cu caiacele prin Deltă se întoarce”, acum avem și „Cu caiacele prin deltă se extinde”: pe mare !
Continue reading “Cu caiacele prin Deltă se extinde (partea I)”
O serie cinematografică care se respectă trebuie să ajungă la un moment dat să producă sequel-ul intitulat mai mult sau mai puţin “Next Generation”, pe modelul clasic din Star Trek. Nici seria “Cu caiacele prin Deltă” nu face excepţie. Atâta doar că fiii acestui neam de viteji cresc, ca Făt-Frumos, într-un an cât alţii în zece, motiv pentru care, iată, după numai doi ani de la lansarea producţiei originale, noi deja avem materialul uman pentru Next Generation !
De ceva vreme am devenit un client “premium” al lacului Mogoşoaia, pe oglinda căruia îl aştern destul de des pe Corcodel (caiacul meu monopost, pentru cine a deschis mai târziu radioul), în zori de zi, pentru câte o tură de dezmorţire ce ţine loc de alergat în Herăstrău.
Nu de puţine ori turele de dezmorţire au degenerat în sesiuni foto, scopul iniţial de tonifiere fizică fiind anihilat cu succes prin aprige dureri profesionale de spate. Cu sau fără tonifiere, am strâns cu timpul ceva material ilustrat cu care pot pune de-o pricăjită de postare tematică.
Am dat o raită de control prin parcul Tineretului, poate prind vreo orătanie mai acătării pe bucata de baltă încă neînghețată. N-a fost să fie, am rămas cu ochii în soare. Adică în contrîjur. Cum școala de la Barbizon s-a închis din cauza restanțelor la întreținere iar impresionismul nu mai impresionează pe nimeni, ceea ce a ieșit s-ar putea încadra în curentul “ecole de contrîjur du parc de la Jeunesse colț cu Cărămidari”.
Să tai Delta de-a curmezișul la padelă. Asta e ideea pe care am rumegat-o încă de când mi-am pus întâia oară posteriorul în caiac. După doi ani de practică am hotărât că e momentul să încerc.
Să te duci în Deltă și să nu pescuiești este ca și cum ai merge la Las Vegas și n-ai mânca mămăligă. Adică nicio pagubă. Bun, dar dacă tot ai ajuns la Las Vegas, printre plimbări nocturne, parcuri de distracții și rulete, ce, ar strica să mănânci și o mămăliguță bună ?
După succesul excursiei cu caiacul pe Vidraru, l-am provocat pe Mihnea la un caiac în Deltă. Drept răspuns, m-a provocat și el la pescuit. Așa că am plecat să mâncăm mămăligă la Las Vegas.
Vocea jandarmului spintecă întunericul nopții:
– N-aveți voie aici !
– De ce ?
– Vă rog să vă întoarceți !
– Dar de ce ?
– N-aveți voie !
Dialogul suprarealist purtat pe verticală reverberează pe peretele de beton al barajului.
– Bine, dar de ce n-avem voie ?
– N-aveți voie. Vă rog să vă întoarceți !
O Lună boantă aruncă raze cadaverice către undele potolite ale vestitului lac de acumulare. Cu plescăit leneș de padele, cele două caiace fac cale întoarsă. Nu atât din pricina interdicției rostogolite de sus, de pe baraj, de vocea hotărâtă a jandarmului, cât din cauza inflexibilității zidului de beton care ar fi blocat oricum o eventuală tentativă de navigație înspre aval…
