Nimeni nu-i profet pe blogul lui. Încheiam acum 3 ani seria de postări despre peregrinările prin Thailanda cu pronosticul că e puțin probabil să revin vreodată în țara lui Pad Thai-Împărat, că la urma urmei lumea largă e suficient de largă. Iacătă că m-am înșelat. E ca mersul prin zăpadă proaspătă – prima dată o poți lua pe unde vrei, dar a doua oară urmele lăsate în zăpadă te vor atrage magnetic, deși covorul alb ți-ar oferi teoretic posibilități nelimitate.
Primul episod al foiletonului meu thailandez vă va fi lăsat, poate, un gust nu prea apetisant despre capitala Thailandei. N-aș spune că mă macină remușcările, dar ar fi corect să vorbesc și despre partea plină a paharului – câteva din templele şi palatele monumentale din Bangkok.
Sunt un pasionat colecţionar de clişee. Când vine vorba de oraşe, două dintre clişeele mele favorite sunt “Veneţia Nordului” (sau a oricărui alt punct cardinal) şi “un oraş al contrastelor”. Ambele se potrivesc mănuşă şi Bangkokului. Capitala Thailandei este, firesc, primul punct de contact cu această ţară pentru majoritatea turiştilor străini şi este, la fel de firesc, şi primul episod al seriei de postări eclectice despre recenta noastră destinaţie de vacanţă în toi de noiembrie.
