Crăcean

A venit şi timpul junglei în prea scurta noastră escapadă siameză. Pentru a o cunoaşte, am ales un loc tocmai în cealaltă parte de ţară: parcul naţional Kaeng Krachan. Sau, mai simplu pentru pronunția românului – Crăcean.

Ca să ajungem aici plecând din insula Koh Chang (pe care, din motive similare de ordin lingvistic, vă mai amintiți, poate, că am botezat-o „Cocean”), din apropierea frontierei cu Cambodgia, a fost nevoie un tur de forţă de 11 ore, pe care până şi thailandezii l-au privit fie cu neîncredere (înainte), fie cu admiraţie (după). A trebuit să dăm un majestuos ocol pe la nord golfului Thailandei, să ne îmbârligăm iar pentru vreo 3-4 ore prin Bangkok şi să ne mutăm aproape de graniţa cu Birmania. Secretul reuşitei – şi cu asta închid paranteza mobilităţii terestre în Thailanda – este să planifici deplasările în linii cât mai mari, lăsând detaliile să curgă de la sine. Dacă ştii în mare cam cum ai să parcurgi 600 km dar n-ai nici cea mai vagă idee despre ultimii 15, relaxează-te. Se va găsi o rezolvare. Suntem în Thailanda, ţara unde există soluţie pentru orice problemă. Ba există şi soluţii acolo unde nu sunt probleme !

Pescar pe lacul Petchaburi, într-o barcă din serie cu long-tail boatul din Bangkok

Crăceanul este o imensă întindere împădurită – 2900 de kilometri pătraţi numai pe teritoriul Thailandei, o suprafaţă încă şi mai mare aflându-se în Birmania vecină (Myanmar, pentru cei care au deschis mai recent atlasul). Abia asta este junglă, nu reader’s digestul de pe Koh Chang !

De multe ori am încercat să mă transpun imaginar în junglă, fără să am niciun alt indiciu decât ecranul televizorului şi puzderia de documentare de la NG/ Descopery/ Teleenciclopedia etc. Ca turist nu dispui de resursele materiale, logistice şi de timp pe care le au de-alde David Attenborough, deci e improbabil să ajungi în vârful celui mai inaccesibil arbore din junglă tocmai când fructele i s-au copt şi o ceată de maimuţe dintr-o specie ameninţată cu dispariţia vine să îmbuce din ele, în timp ce pe cizmă îţi mişună salamandre şi şerpi care se hrănesc cu termite uriaşe, totul pe fondul cântecului nupţial al păsării-liră.

Floare de bananier

Ceea ce însă nu-ţi dă nici mama documentarelor pe plasmă de 2 metri cu Dolby Surround este senzaţia inimitabilă de real, de lucru care se întâmplă aievea lângă tine, CU tine.

Furnicătura pe care ţi-o dă, post-factum, întrebarea “a, păi nu ştiai că pe poteca aia mai trec tigri şi elefanţi ?…” nu îşi găseşte un corespondent în cazul vizionării la TV, unde mai rău decât să intre un calup de publicitate n-are ce să se întâmple.

Între noi fie vorba, dacă în ziua aceea, pe poteca cu pricina mi-ar fi ieşit în drum un tigru, cred că nu supravieţuiam. Muream pe loc de inimă rea. Pentru că în ziua aceea am păţit un lucru pe cât de înfricoşător, pe atât de hilar: mi-am uitat cardul de memorie în camera de la hotel. Zeci de păsări multicolore se zbenguiau pe crăci în jurul meu, maimuţele îşi purtau hârjoana de pe un copac pe altul în salturi neverosimile, să mai ratez şi un tigru în plină sălbăticie ar fi fost lovitura de graţie !

Mă consolez totuşi – şi chiar e mai mult decât o simplă consolare – că aşa, scăpat de grija de a nu rata vreun cadru, am putut să-mi las simţurile pradă mrejelor invizibile ale farmecului pădurii tropicale. Din când în când e bine să mai păţeşti şi una de-asta năpraznică, să-ţi aminteşti că fotografia făcută ca scop în sine, în deplină uitare a Creaţiei care o inspiră, e trufie curată.

Acuma sigur că sunt foarte curios dacă mai filozofam eu cu atâta lejeritate dacă nu aş fi ştiut totuşi că mai aveam încă o zi la dispoziţie în care să mă abandonez la loc păcatului imaginii digitale… Plus că o ilustraţie, ceva, tot trebuie să pun şi eu pe-aici, că altfel, nefiind Calistrat Hogaş, o să-mi adoarmă cititorii în mijlocul junglei.

pycnonotus flavescens birds thailand flavescent bulbul birdwatching pasari salbatice jungla jungle Indochina

Din ornitofauna junglelor thailandeze: Pycnonotus flavescens

Parcul Naţional Crăcean se închide precum magazinele de la Viena, pe la 5 după-amiaza (dar, spre deosebire de acestea, se deschide la 4 dimineaţa). Aşa că e timpul să o luăm şi noi la vale, către căsuţa de lemn în formă de corabie de pe malul lacului Petchaburi.

Lacul Petchaburi e un lac de acumulare la poalele munţilor – un fel de Vidraru, dar ceva mai întins, mult mai puţin adânc şi situat la numai 100 m altitudine.

Micul resort de pe malul sudic la care am stat, Boathouse Paradise, a reuşit un număr neaşteptat de performanţe: o zi perfectă de plajă (că şi-aşa aveam restanţe la materia asta după Cocean), un cadru natural demn de parcul naţional Crăcean (chiar dacă aici eşti într-o grădină, nu în junglă), condiţii ideale de birdwatching, cu specii destul de complementare cu cele văzute sus la munte, precum şi un rafinament al amenajării spaţiilor de cazare absolut surprinzător pentru thailandezi. Bonusuri: am putut plăti cu cardul în mijlocul pustietății, gazde amabile, discrete, politicoase şi incredibil de îndatoritoare.

Dar oricât de bine m-aş fi simţit la Casa din Barcă, fărâma de inimă pe care am lăsat-o în Crăcean a rămas undeva în junglă, să-i asculte chemarea sălbatică nepotolită de viforul iernii, să soarbă fuioarele de ceaţă ce se ridică alene către cer în zori.

Deja consacratele “mai multe imagini” vă aşteaptă aici.

Articol înscris în concursul <Thailanda, te iubesc!>, organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro.



3 Responses to “Crăcean”

  1. Radu says:

    Incredibil de misto sunetele pe care le-ai surprins. Si imaginile, desigur, dar eu am auzul mai bun decat vazul :-)

    Si intre noi fie vorba, ma bucur ca nu te-ai intalnit cu vreun tigru, nu de altceva, dar muream si eu de invidie pe langa tine de inima rea.

    • drumetul says:

      Mersi frumos, Radu. Asta cu auzul tău mai bun decât văzul îmi aduce aminte (fără absolut nicio legătură !) de bancul cu ăla care urla încercând să-i spună ceva unei babe surde, și până la urmă îi scrie pe un bilețel. La care baba îl roagă să-i citească ce scrie pe bilețel, că n-are ochelarii la ea :))

  2. […] puncte: Florin Chirilă – Crăcean și Alina Ciorgan – Thailanda și […]

Leave a Reply