Despre
“Un éclectique est un navire qui voudrait marcher avec quatre vents”
(Charles Baudelaire – Curiosités esthétiques)
…din lunecarea molcomă a caiacului, zidul vechii cetăţi părea să se prelingă nepăsător pe lângă vremuri. Doar pădurea oglindită în apa heleşteului părea a-şi râde în barbă de trufia iluziei omeneşti. Dar nu, nu e un râset, e chemarea ghionoaiei verzi – Picus viridis ! Iar sunt cu obiectivul greşit pe aparat ! Oricum aşa sunt tot timpul… La iarnă trebuie musai să pun schiurile pe coasta munţilor ăstora…
Pentru întrebări, comentarii, sugestii sau lăcrămaţii, luaţi de-aici:
