Nimeni nu-i profet pe blogul lui. Încheiam acum 3 ani seria de postări despre peregrinările prin Thailanda cu pronosticul că e puțin probabil să revin vreodată în țara lui Pad Thai-Împărat, că la urma urmei lumea largă e suficient de largă. Iacătă că m-am înșelat. E ca mersul prin zăpadă proaspătă – prima dată o poți lua pe unde vrei, dar a doua oară urmele lăsate în zăpadă te vor atrage magnetic, deși covorul alb ți-ar oferi teoretic posibilități nelimitate.
La vreo 15 km nord-vest de centrul Madridului se află un mic orăşel intitulat El Pardo, tehnic vorbind astăzi parte a municipalităţii capitalei spaniole. Înconjurat de dealuri domoale şi întinse păduri mediteraneene, liniştita suburbie găzduieşte una din reşedinţele regale spaniole – Palacio El Pardo.
Prin 1853, Rusia îşi învârtoşase ambiţiile imperiale, pretextând protejarea creştinătăţii răsăritene stăpânite de un Imperiu Otoman în declin. Ruşii ignorară avertismentele occidentale de a-şi băga minţile în cap, şi curând izbucni Războiul Crimeii (orice asemănare cu evenimente mai noi este întâmplătoare… sau nu ?…). Rusia fu pusă cu botul pe labe 3 ani mai târziu, iar anglo-francezii, spre a se încredinţa că interesele nu le vor fi călcate pe bombeu prea curând, luară măsuri pentru asigurarea echilibrelor de putere în Răsăritul Europei. Una dintre măsuri era înfiinţarea Comisiunii Europene a Dunării, care avea menirea de a gestiona libera navigaţie la gurile fluviului. Iar sediul Comisiunii fu decis într-o mică aşezare pescărească, pentru care acum începea o nouă istorie: Sulina.
Pentru Turcia, turismul este o activitate economică de bază. Kayseri este un oraș în Turcia, ridicat pe locul anticei cetăți Cezareea (= ruine, istorie, cultură etc.). Mai mult, Kayseri este principala poartă de acces către Cappadocia, una dintre principalele atracții turistice ale Turciei. Deci condițiile sunt coapte pentru ca acest oraș să fie o vedetă turistică. Dar viața bate filmul și Kayseri este un oraș ale cărui singure puncte forte sunt mâncarea turcească și un munte la vreo 30 de kilometri, pe care arhitecții locali au făcut tot posibilul să-l mascheze pentru puținii turiști care se vântură prin centrul orașului.
Sunt un pasionat colecţionar de clişee. Când vine vorba de oraşe, două dintre clişeele mele favorite sunt “Veneţia Nordului” (sau a oricărui alt punct cardinal) şi “un oraş al contrastelor”. Ambele se potrivesc mănuşă şi Bangkokului. Capitala Thailandei este, firesc, primul punct de contact cu această ţară pentru majoritatea turiştilor străini şi este, la fel de firesc, şi primul episod al seriei de postări eclectice despre recenta noastră destinaţie de vacanţă în toi de noiembrie.
