S-ar putea crede că am luat-o pe arătura filmelor americane de acţiune, judecând după ultimele titluri ale tot mai rarelor mele postări. Nu am plecat să vânez niciun submarin nuclear rusesc, am plecat, ca în fiecare an la vremea când se coace pastrama şi se afumă mustul, la vânătoare de peisaje autumnale de toamnă (iac-aşa !)

Am ales, ca şi în alţi ani, fotogenicul ţinut Rucăr – Bran. Actualmente zonă turistică, în trecut coridor internaţional de transport, şi anume între Transilvania şi Ţara Muntenească. Dealtfel asfaltul turnat mai mult sau mai puţin recent pe drumul E574 Braşov – Piteşti (să trăieşti !) urmăreşte destul de fidel calea bătută de carele negustorilor ardeleni încă de pe la 1200.

Pe de altă parte însă e ca şi cum aş fi rămas în Bucureşti, deoarece în fapt m-am aflat pe malul Dâmboviţei, la Sătic.

Mă opresc aici cu predoslovia şi nu mai bruiez muzica “simfoniei de culori” interpretate de orchestra copacilor în diverse stadii de veştejire.

Cine nu s-a plictisit încă poate vedea poze mai multe, mândre şi cornute aici. Cine s-a plictisit primeşte scuzele mele şi promisiunea că data viitoare nu mai fac.