Pe vremuri mi se părea cea mai jalnică chestie să-ți iei concediu în noiembrie: nici plajă, nici săniuș. Nici măcar toamnă de-aia frumoasă. Ori ești incredibil de stupid, ori ești fraierul fraierilor la serviciu și numai atunci s-au mai găsit zile de concediu și pentru tine.
Situația devine cu totul alta dacă în noiembrie mergi în țările calde. Iar dacă vorbim de țările cu climat musonic, cum e și Thailanda, acolo dimpotrivă, sezonul fraierilor e fix iulie și august, când plouă cu spume și e cald de crăpi. Domnii merg din noiembrie și până prin martie. Considerându-mă un domn (mai din topor, dar totuși un domn), este ceea ce am făcut și eu, împreună cu doamna mea: am mers în Thailanda în noiembrie.
Pe parcursul a câtorva episoade care vor urma acestui preambul cu iz social-musonic voi înșirui o sumă de impresii din țara masajului, pe care voi încerca să le grupez pe arii tematice cât mai ușor de înțeles, inclusiv pentru mine.
[…] nu-i profet pe blogul lui. Încheiam acum 3 ani seria de postări despre peregrinările prin Thailanda cu pronosticul că e puțin probabil să revin vreodată în țara lui Pad Thai-Împărat, că la […]