Sfântul Ana

Acum câțiva ani, urcând a ț-șpea oară cu mașina către lacul Sf. Ana, am fost întâmpinat, ca de obicei, în parcarea de sus, din șa, de unul din paznicii rezervației. Bilingviști de cursă lungă, ca mai toți localnicii, paznicii ți se adresează după numărul de la mașină. A mea având B, gazda noastră mi-a urat bun venit într-o românească delicios asezonată cu graiul locului, rostită clar și apăsat, cu accentul negreșit pe prima silabă și cu diftongii fisionați în silabe de sine stătătoare: “Bine ați venit la Rezervația Lacul Sfüntul Ana !”

În țara în care fiica președintelui desfășoară o muncă de pionierat în domeniul diversificării formelor de plural, sunt în general ultimul care să dea importanță inerentelor derapaje de limbă română ale celor care nu s-au născut în dulcele ei sunet. Totuși găselnița involuntară a acelui bonom paznic mi-a rămas atât de vie în memorie, încât și azi mă pomenesc uneori rostind Sfântul Ana, precum mulți dintre noi au deja dificultăți în a decide pe moment dacă e corect succesuri sau succese.

Ei bine, într-o dimineață din preajma solstițiului de vară am urcat din nou către Sf. Ana (citiți cum vreți…) pentru o sesiune foto al cărei scop era să profite de lumina răsăritului de iunie, singura din an care cade cât de cât prietenos pe obiectul muncii, în restul zilei fiind favorabilă doar celor specializați în efecte de contrejour.

Când am ajuns în “poziția de tragere”, soarele nu se ridicase destul de sus pentru a-și arunca razele pe undele lacului, în schimb ceața coborâse destul de jos pentru a le ascunde complet.


În primul moment am fluierat a pagubă, apoi mi-am amintit că și pe ceață se pot face poze blogabile, așa că am băgat cărbuni.

Estimp, câteva zeci de metri mai sus soarele se distra deja, zbenguindu-se printre brazi.

Deasupra lacului și a ceții deocamdată nu veghea însă decât luna.

Încet-încet însă, jupânul soare începe să se ițească de după buza craterului, dând culoare peisajului.

Speriată, pâcla se deșiră în fuioare ce se pierd treptat în văzduh, lăsând să apară oglinda lacului.

Curând, doar câteva fire rătăcite de abur mai stăruie deasupra locului unde odinioară frumoasa fecioară Ana și-a găsit liniștea după chinurile la care a silit-o pârdalnicul de zbir, invidios nevoie mare pe caleașca 4×4 a frățâne-său.

Soarele a biruit, în sfârșit, ceața, iar lacul din craterul Ciomatului arată precum în vederile pe care le cumpăram,  școlar fiind în tabără la Tușnad, pentru a le trimite acasă.

 

Lacul Sf. Ana – St. Anne Lake – Szent Anna-tó – St. Anna See. Lei: 1,50

Declar așadar închisă sesiunea foto de dimineață și mă îndrept în pas vioi spre mașină, pentru a face cale întoarsă în Bixad, de unde am pornit cu noaptea în cap. Pe drum bag de seamă că soarele tot n-a terminat joaca printre crengile copacilor, așa că-l penalizez cu o poză.

Dacă tot m-am pus cu diafragma pe Sfântul Ana, organizez și o sesiune de după-amiază. Evident, din alt unghi, din care nu există un punct de belvedere mai înalt, așa că trag la nivelul apei, cu gândul la o apropiată sesiune de caiac.

Ca fapt divers, în extrema stângă a imaginii de mai sus se poate observa o cotarlă maidaneză. În buna tradiție pe care am consacrat-o prin toate marile grupe muntoase ale Carpaților românești, și aici m-am pricopsit cu o potaie care s-a luat după mine la marginea Bixadului (căci de data asta am mers pe jos) și s-a ținut scai tot drumul, făcându-mi și figurație gratis prin poze. Drept răsplată l-am dus până la Tușnad și l-am lăsat acolo, câine de pripas în ținut străin, să fie lătrat de maidanezii locului.

Ce am uitat să vă spun e că Ana are – în afară de mere – și un frate geamăn. Despre el sper să îmi fac odată de lucru să scriu mai pe îndelete.



5 responses to “Sfântul Ana”

  1. Radu says:

    bietul caine 🙂

  2. Florin says:

    Eu în locul lui aș compune o baladă și aș colinda lumea canină ca un trubadur cântându-mi cruda soartă, așa ca orice cotarlă să știe pe viitor că e mai bine să nu-și bată cuie în talpă cu un drumeț eclectic ca ăsta…

  3. Sara says:

    Ai rest la 5 lei, ca sa cumpar poza?

  4. […] Ciomatu, ce străjuiește malul stâng, strângând la sân comoara sa cea mai de preț – Lacul Sfânta Ana. Scăpat deocamdată de cingătoarea munților, Oltul își scobește o văiugă adâncă, dar […]

  5. […] despre Canaraua Fetii nu au zmei, fetele care mor nu se transformă în lacuri cristaline ca la Sf. Ana, și cu toate astea există o doză apreciabilă de fabulație, excelent mascată folosind doar […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *