Samothraki: outdoor, taverne şi criză

La o aruncătură de radar de populara destinaţie all-inclusive Thassos se găseşte o insulă aspră, un pietroi cu vârful în sus răsărit din marea Egee: insula Samothraki.

Nu găsiţi aici hoteluri simandicoase, nici plaje cu nisip mătăsos. Şoselele insulei sunt mai degrabă nişte piste de bicicletă ceva mai late. Tavernele ţin loc de restaurante de fiţe, iar de la malul mării pe vârful muntelui coclaurii insulei sunt străbătuţi de omniprezenta capră.

Este destinaţia pe care au propus-o în acest an Dragoş şi Oana – “dirigul şi diriga” clasei noastre de elită alcătuite din caiacişti unul şi unul, toţi dotaţi cu mândru echipament de la Hibiscus Sport. Mă rog, o fi clasa de elită, dar eu unul sunt printre codașii ei, participând abia pentru prima dată la o acţiune pionierească cu detaşamentul.


Samothraki îşi primeşte numele de la grecii din insula Samos, care au colonizat-o prin veacul 8 înainte de Hristos, şi au dorit să aibă o amintire a insulei lor de baştină aici, în îndepărtata mare a Traciei (Samos + Thraki). Homer, un mare expert în traci (“…cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci…”) ne spune că de aici, de pe muntele care domină insula, Poseidon, zeul mărilor, urmărea live desfăşurarea războiului troian. Mai că l-aş fi crezut pe Homer, dar după duda cu geto-dacii i-a cam scăzut cota.

În patria filosofiei, până și grafferii îl știu pe Heraclit. „TA PANTA REI” („totul curge”) stă scris în locuri în care la noi, în cel mai decent caz, ar fi scris „Basarabia e România”.

Ca orice colţ al Eladei, Samothraki îşi are porţia sa de vestigii antice (alea pe bune, nu scornelile lui Homer Simpson), însă mărturisesc cu ruşine în faţa clasei că, după ce am descoperit natura insulei, numai la vestigii nu mi-a stat mintea. De fapt asta a şi fost ideea hibiscusiană dintru început: natură, nu odihnă şi tratament. Sport şi mişcare, nu biliard şi feisbuc (ok, poate puţin feisbuc…)  Pe lângă plajele comode ale Thassosului, frumuseţea severă şi bolovănoasă (la propriu !) a Samotracei e ca muzica abruptă şi colţuroasă a lui Şostakovici faţă de pasionalul Ceaikovski: pour les connaisseurs !

 

Ruinele fortăreței Gattilusi, ridicată prin veacul 15 de familia genoveză cu același nume

Capitala insulei, orăşelul Samothraki. În insulele greceşti, oraşul de reşedinţă al unei insule – care poartă mai întotdeauna numele acesteia – se mai numeşte şi Chora.

Insula are o circumferinţă de vreo 60 km, dintre care circa un sfert, pe latura sudică, dezvăluie un spectacol de zile mari celui din cockpit-ul caiacului. Muntele Saos, care domină insula, se varsă aici direct în mare: stânci abrupte se lasă sub valuri, grote se cască pe neaşteptate în piatră, cascade şiroiesc pe pereţi semeți spre a se topi în Egeea de smarald.

 

Cascada Kremastos

Ca să fie tacâmul complet, din loc în loc se ascund mici plaje neştiute, pe bolovănişul cărora nu poate călca decât cel cu suflet curat, venit de pe mare. Suntem în plină Teleenciclopedie, lipseşte doar melodia de generic ! A, nu lipseşte nici aia, căci Bogdan, colegul meu de cameră şi de maşină, o are ton de apel pe telefon !

Muntele Saos, fără de care Samothraki ar fi fost probabil un accident oarecare pe hartă, îţi oferă şansa de a admira marea de sus, aşa cum ai admirat şi muntele de pe creasta valului. Altitudinea maximă este pe vârful Feggari, 1611 m. Feggari înseamnă “lună”. Vârful Luna, acolo am urcat cu o parte din trupa de caiacişti – partea cea mai vivace, pe care eu am reuşit cât de cât să o frânez cu durerea de picior care mă sâcâia de câteva zile. E cel mai înalt vârf din insulele Egeei, şi nu-i puţin lucru să-l urci de la nivelul mării şi să-l cobori în aceeaşi zi, târând şi un picior beteag, ca sergentul lui Alecsandri.

 

Poseidon luând seama plictisit la mersul războiului troian

Muntele Saos mai ştie să surprindă şi altfel decât prin forţa brută a stâncii înălţate la o milă deasupra mării. Pe una din multele sale văioage curge râul Fonias, arhitect iscusit care a ştiut să-şi croiască un canion presărat cu cascade. Dar despre amicul Fonias într-un episod viitor, vorba Teleenciclopediei.

Cu atâta sport în program – caiac, drumeţii, canyoning – te-ai aştepta ca, după o săptămână de vacanţă activă, numărul kilelor să sune retragerea. Ţi-ai găsit ! Legenda Meşterului Manole pe dos – ce ziua se surpa, noaptea se punea la loc ! De vină sunt tavernele din Samothraki, brav bastion al bucătăriei greceşti. Doradă şi alţi peşti cu nume impronunciabile – la grătar, la cuptor, prăjiţi. Ciorbă de peşte, servită ca-n Deltă – cu peştele adus separat. Caracatiţe şi calamari. Tzatziki, salată grecească, musaca. Melitzanes tiganites (adică vinete prăjite). Şi, über alles, capra – aia de la începutul nuvelei, de umblă creanga ca maidanezii. La cuptor. În hârtie. Cu vinete. La grătar. Cu rozmarin.

 

Apropo, caprele pentru carne, pe care localnicii le slobozesc pe coclauri, nu mai pot fi prinse cu frumuşelul. Când grecul samotrac are trebuinţă de carne de capră, îşi ia câinele pe umăr şi puşca lângă el şi pleacă la vânătoare de animale domestice !

Turnul medieval Fonias

Ziceam în titlu şi ceva de criză. Cred că m-am uitat prea mult la TV în ultima vreme. Ce criză ? În insulele greceşti, Tsipras şi Varoufakis sună a specialităţi de salate cu ulei de măsline. N-are decât coana Merkel să oprească ţuţuroiul de euro, vine turistul român sau bulgar cu euroii vrac. Sau cel puţin ăsta e optimismul afişat de antreprenorii locali nefiscalizaţi. Dar mai vorbim noi la anul când mă tem că o să-i rugăm pe prietenii ucraineni să ne lase să dăm ture la Insula Şerpilor…

 

Dacă totuşi zeii Olimpului vor reveni la sentimente mai bune faţă de Elada, cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci sunt gata să ia din nou drumul unei alte insule.

 

După obicei, parcimonioasa selecţie foto care a ilustrat nuvela de mai sus provine din albumul complet cu care vă puteţi delecta (sper eu…) aici.



5 responses to “Samothraki: outdoor, taverne şi criză”

  1. […] Florin a scris un articol foarte frumos despre tura noastră , vă invit sa-l citiți: Samothraki: outdoor, taverne şi criză […]

  2. Dragos says:

    Frumos scris, mi-a placut. Sper sa vaslim impreuna.

  3. Marius says:

    Dragos,

    Am citit cu foarte mare placere articolul tau. Descrierea plina de culoare a adventurii tale samothrakiene punctata strategic de imagini graitoare m-au tinut cu ochii in ecran pana la finele episodului. M-ai convins. In urmatoarea mea vacanta europeana voi da la vasla in Egeea de Nord.

    La cat mai multe calatorii reusite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *