Păsări şi alte jivine thailandeze

Am inhalat conştiincios fumurile Bangkokului, am cutreierat prin mangrove, m-am lăfăit pe cel mai fin nisip al Indochinei, am lansat la apă plăcinte aducătoare de noroc, l-am admirat pe Buddha în orice altă poziţie decât în picioare, am mers cu mijloace de transport despre care nici nu ştiam că există, m-am afundat în inima junglei şi m-am ridicat deasupra mării de ceaţă, am testat senzaţiile bucătăriei locale şi am învăţat să mulţumesc în thai, cu coregrafia aferentă. E timpul pentru un epilog al aventurii mele thailandeze. Păsări, fluturi, maimuţe şi alte jivine vor rosti în cor celebra strofă cu “dacă v-a plăcut bufonul…”.

 În Thailanda ai avantajul că aproape orice jivină – cu pene, cu solzi sau cu blană – este ceva nou pentru unul venit din Codrii Vlăsiei (aşa vine vorba…).

Dicrurus macrocercus – Black Drongo

În ce priveşte păsările, principalul meu domeniu de interes din lumea biosferei, problema de căpătâi de care m-am julit prin biotopurile thailandeze a fost să-mi dau seama ce pana mea – dar şi a păsării – am văzut. Asistentul meu, nelipsit în orice ieşire, a fost ghidul lui Craig Robson – Birds of Thailand. Fără acesta aş fi fost doar un alt turist în vizită la templele din Bangkok.

Iole propinqua – Grey-eyed Bulbul

Chiar şi cu amicul Robson, identificarea “infractorului” pe baza fotografiei (asta în cazurile fericite în care reuşeam să fac şi poză) a fost destul de complexă, căci cartea cu pricina acoperă vreo 1000 de specii, cam dublu faţă de toată Europa la un loc. Caută acul în carul cu fân !

Haliastur indus – Brahminy Kite

Nu puţine sunt păsările a căror identificare certă am putut-o face doar cu ajutor de specialitate. Noroc că s-a inventat Internetul.

Anthus rufulus – Paddyfield Pipit. La noi le zice fâse la neamurile ăsteia.

O altă problemă, mai degrabă de ordin filologic, ar fi că păsările din Thailanda nu au denumiri în română. Cu excepţia, desigur, a unor specii care se întâlnesc şi la noi şi la ei, dar nu pentru alea m-am dus acolo. De aceea, pozele ce ilustrează acest articol sunt dotate în principiu doar cu denumiri în latină şi engleză. Zic “în principiu” pentru că uneori mă mănâncă limba să încerc traduceri originale.

Orthotomus sutorius – Common Tailorbird (oare merge să-i zicem “croitoraş obişnuit” ?…)

Dicaeum chrysorrheum – Yellow-vented Flowerpecker (= “Pişcă-n-flori cu burtă galbenă”)

Vanellus indicus – Red-wattled Lapwing. Un nagâţ, în principiu.

Chloropsis hardwickii – Orange-bellied Leafbird. “Frunzoaică cu burta ca portocala”.

Hirundo tahitica – Pacific Swallow. Putem să-i spunem împăcaţi “rândunică pacifică”. Seamănă teribil cu a noastră, dar cărămiziul de pe frunte e mai extins.

Acridotheres tristis – Common Myna. Pe cât de ciudată, pe atât de comună această “mină”, foarte obişnuită cu prezenţa umană, de pe urma căreia profită, dealtfel, din plin.

Coracias benghalensis – Indian Roller. O dumbrăveancă îndeaproape înrudită cu a noastră.

Lonchura punctulata – Scaly-breasted Munia. “Munie cu piept bălţat” (hai că asta sună strămoşesc !)

Pycnonotus flavescens – Flavescent Bulbul. Toţi trei. Dacă admitem că “bulbul” poate fi tradus prin “bulbul”, atunci “flavescentul” se rezolvă lesne.

În această excursie mi-am făcut şi debutul ca operator de film. Primul meu subiect a fost un Ardeola bacchus (Chinese Pond Heron), un stârc apropiat de stârcul nostru galben. L-am prins la vânătoare, pe o baltă într-un parc din Ayutthaya, nesinchisindu-se prea tare de fluxul turistic din zonă.

Thailanda oferă oportunităţi şi din alte clase ale regnului animal decât păsările. Mi s-a părut că oferta cea mai consistentă este, de departe, în materie de fluturi. Zona Bang Krang, în incinta Parcului Naţional Kaeng Krachan, e de-a dreptul un paradis al fluturologilor. Din păcate nu mă număr printre aceştia. Sau din fericire, pentru că probabil m-aş fi îmbolnăvit de inimă rea, ajungând acolo fix în ziua când n-am avut card în aparatul foto…

Spre deosebire de păsări, unde îmi dau silinţa pe cât pot, la fluturi mă mulţumesc să admir senzaţia de culoare împrăştiată pe care o dă zbaterea haotică a aripilor multicolore, fără să am nici cel mai mic stres legat de vreo denumire în orice limbă, existentă sau defunctă. Dacă iese şi de-o poză, bine. Dacă nu, pagubă-n ciuperci.

Mai sunt şi alte insecte, unele cu mult mai cooperante cu fotograful decât fluturii.

Nu cred să fiu prea în bălării dacă-i zic jivinei ăsteia rădaşcă

Nu știu câtă lume a văzut cum arată o floare de bananier. Aș fi trăit și eu în ignoranță dacă nu-mi spunea cineva. Legătura cu păsările și insectele e aceea că am pândit vreo juma de oră să apară un pișcă-n-flori să realimenteze cu nectar. N-a apărut.

Dintre toate neamurile de animale, reptilele au avantajul că îţi solicită un efort minim pentru a le observa. E destul să te cazezi undeva, pentru că e greu de găsit o cameră de hotel în Thailanda, la câte stele vreţi, unde să nu mişune şopârliţe pe pereţi. Dealtfel, aceşti “gecko” sunt cât se poate de simpatici, dacă te obişnuieşti cu chiţăitul lor ca de şoricel.

Avem în peisaj şi animale dinspre capătul de sus al lanţului evoluţionist – primate. Altele decât omul.

Un macac (Macaca arctoides, sper să nu bat câmpii). Apar în cete pe marginea drumului, ieşind din desişul pădurii. Nu par foarte intimidaţi de verii lor, oamenii, cu care au în comun aceeaşi privire expresivă şi inteligentă.

Trachypithecus obscurus – Dusky Leaf Monkey. O maimuţă ceva mai sfioasă ca macacii. Trăieşte în junglă, unde joacă adeseori prinselea zburând printre copaci şi liane, cu hărmălaia de rigoare.

—————————————————–

Orătăniile de mai sus trag oblonul peste serialul dedicat Thailandei. Dacă ultimele vreo cinci postări au reușit să vă țină atenția cât de cât trează și să vă instige curiozitatea față de lumea îndepărtată, exotică și luxuriantă a Indochinei, nu pot decât să fiu mulțumit. Pentru că e puțin probabil să mai am o altă șansă să vă conving – o puzderie de alte locuri din țară și din lumea largă stau la rând. Cele mai multe degeaba.

 —   SFÂRȘIT — THE END — ท้ายที่สุดแล้ว  —-