O bijuterie în calcar: Cheile Vârghișului

Am ajuns într-un loc cu însemnătate, care acum este cunoscut doar unui cerc restrâns. Dar odată, când Țara noastră nu va mai fi izolată de restul lumii, el va deveni, fără îndoială, vestit în toată lumea, și călătorii vor da năvală cu miile spre a admira lucrarea minunată și uimitoare a naturii.
Cuvintele de mai sus nu-mi aparțin. Ele sunt scrise prin anii 1860 de Orbán Balázs, vestitul călător maghiar la care am mai avut onoarea de a face referiri și cu alte ocazii. în „Descrierea Ținutului Secuiesc”, el revela contemporaneității existența unui loc – cum s-ar zice azi în limbajul de lemn la modă – „cu potențial turistic deosebit”: cheile Vârghișului.

Meresti Harghita Covasna Haromszek Tinutul Secuiesc munti

A trecut un veac și jumătate. Țara lor nu mai e demult izolată de restul lumii, a noastră – în care au nimerit între timp și Cheile – face oarecari progrese, însă miile de turiști din patru colțuri ale lumii se lasă încă așteptați în Cheile Vârghișului, și probabil se vor mai lăsa și în următorii 150 de ani. Săpate în calcarul jurasic de apele jucăușe ale pârâului Vârghiș, cheile și întregul lor sistem de peșteri sunt ținute ascunse curiozității turistului de rând de colinele domoale în care se lasă spre nord masivul Perșani, de drumurile de acces destul de greoaie și în afara rutelor turistice familiare, de o promovare turistică defectuoasă (asta ca să mă exprim eufemistic) precum și de oarece prejudecăți înrădăcinate adânc în mentalitatea românului verde și patriot de ocazie.

Covasna Cheile Varghisului Tinutul Secuiesc
Biserica reformată din comuna Vârghiș

 

Venind dinspre sud, din comuna Vârghiș, poți parcurge cei 12 kilometri de drum forestier până în chei și cu mașina, dacă ai un SUV solid sau o răbdare solidă. Eu nu am nici una nici alta, așa că prefer varianta velo sau tradiționalul mijloc de locomoție marca Peujeos. Bicicleta oferă dublul avantaj de a nu pierde prea mult timp pe drum și de a te putea bucura de peisajele locului neîngrădit de vreo alcătuire din tablă.

Covasna Haromszek
Chiar la intrarea în canion este un loc de campare unde-ți poți pune cortul, parca mașina sau priponi calul. Locul este atât de curat și de îngrijit, încât ai senzația că nici măcar nu ești în România – senzație la care contribuie și sunetul nefamiliar al limbii maghiare vorbite de majoritatea puținilor turiști care ajung aici. (Pentru cei care suferă de complexul că sunt bârfiți pe la spate în limbi de neînțeles, pot să dezvălui în exclusivitate că principalele subiecte de bârfă anti-românească în acest camping sunt: „punem mai întâi cortul vostru sau al nostru ?”, „unde sunt pulpele de pui ?”, „hai să lăsăm berea în apă, să se răcească până ne întoarcem de la peșteră”, „la naiba, mi-am uitat frontala acasă !”…)

Covasna Varghis Haromszek

Este unul dintre cele mai curate, liniștite și civilizate – așadar atipice – locuri turistice pe care le-am văzut în România. Asta dacă nu înțelegem musai prin „civilizat” hoteluri și restaurante șic sau drumuri de acces noi-nouțe, ca acelea de le tot inaugurează Boc într-o veselie. Și meritul pentru aspectul îngrijit și curat al Cheilor Vârghișului aparține, fără îndoială, celor care administrează rezervația: asociația Lumea Pierdută (Elveszett Világ) din Baraolt. Bravo lor !

pesteri Covasna Varghis Haromszek

 

Așadar de aici, din camping, pleacă două poteci: una de-a lungul Vârghișului, un fel de sightseeing al peșterilor presărate pe pereții canionului, alta în sus, pe stânci, ajungând pe culme pentru a oferi o priveliște de sus a locului.

pesteri Covasna Haromszek
Meresti Harghita munti pesteri Covasna Haromszek Tinutul Secuiesc

 

Meresti munti Harghita Covasna Persani Tinutul Secuiesc pesteri
Covasna pesteri TInutul Secuiesc

 

Rezervația de la Cheile Vârghișului are o sumedenie de atracții naturale. În afară de peisajele surprinzătoare, canionul și împrejurimile sale găzduiesc o mare varietate de plante și animale sălbatice.

fluturi insecte wildlife
Cinclus pescarel pasari wildlife Varghis
Pescărelul (Cinclus cinclus) – o prezență obișnuită în lungul apelor repezi de munte

Șorecar (Buteo buteo)

vaci Varghis Covasna

Vacile nu intră la faună sălbatică, dar intră la apă, după cum se vede

Dar, fără discuție, atracția principală constă în cele 125 de peșteri, mai mari sau mai mici, ascunse în stâncile care se ridică de-o parte și de alta a micului pârâu, a cărui lucrare neobosită nu s-a sfârșit încă, evoluția sistemului carstic fiind în plină desfășurare (un motiv destul de solid pentru cei care cred în reîncarnare să revină aici peste vreo câteva mii de ani !)

Orban Balazs Cheile Varghisului Covasna Tinutul Secuiesc pesteri

Cele mai multe dintre peșteri sunt doar niște mici grote scobite în calcar, însă câteva pot fi vizitate. Cea mai mare și mai cunoscută este Peștera Mare de la Merești, căreia, în semn de omagiu față de acela care a scris întâia dată despre ea, i s-a dat și numele lui Orbán Balázs.

Așa arată intrarea Peșterii Mari într-un desen din cartea lui Orbán Balázs (sursa: mek.oszk.hu)
Pestera mare de la Meresti Orban Balazs munti Covasna Harghita Persani calcar Tinutul Secuiesc
Așa se vede ea azi

 

În timpul năvălirilor târzii ale tătarilor, Gaura din Piatră (cum i se mai spune în ungurește) a fost loc de bejenie pentru localnici. Tot de la Orbán Balázs aflăm povestea care spune că, în timpul unei astfel de năvăliri, secuii s-au refugiat în această peșteră greu accesibilă și ușor de apărat în fața tătarilor neînvățați cu terenul accidentat. Dar sfârșindu-li-se proviziile, oamenii disperați erau gata a se preda tătarilor, care-și făcuseră tabăra în Poiana Pietrii, aflată undeva pe dealurile de la nord de canion.

Poiana pietrii Harghita Meresti Persani munti TInutul Secuiesc
Poiana Pietrii

Atunci o fată mare, ageră la minte, a avut ideea ca din resturi de făină, din cenușă și din praf de piatră să coacă o pâine mare și frumos rumenită, pe care a înfipt-o într-un băț lung și a scos-o pe gura peșterii, așa încât să vadă bine dumnealor tătarii că secuii mai au încă hrană berechet.

pestera mare de la Meresti Harghita COvasna Orban Balazs munti Persani Tinutul Secuiesc

Păcăleala a ținut, căci tătarii, la rândul lor cu hrana împuținată și neștiutori în a-și procura de-ale gurii altundeva decât la câmpie, neîndrăznind nici să atace fortăreața din stâncă, au ridicat tabăra și au plecat. Un tânăr și viteaz secui pe nume Csala, care tot urca pe o stâncă din apropiere pentru a iscodi mișcările dușmanului, s-a cățărat din nou spre a se încredința că tătarii nu umblă cu vreo înșelătorie. Dar convingându-se că păgânii făceau de-adevăratelea cale întoarsă, a început a dănțui de bucurie pe vârful stâncii și a da prin semne veste bună alor săi, până ce piatra i s-a surpat de sub picioare și a căzut în hău, frângându-și gâtul. De atunci i se zice acelei stânci Turnul lui Csala.

Pestera mare de la Meresti turnul lui Csala Harghita COvasna Tinutul Secuiesc
Turnul lui Csala (ca fapt divers,vârful acestei stânci se ridică la altitudinea amețitoare de 690 de metri; albia râului e la vreo 600)  

 

Astăzi, peștera mare și celelalte peșteri sunt adăpost pentru vreo 19 specii de lilieci, ca și pentru alte mici lighioane.

Pestera mare de la Meresti paianjen Orban Balazs Covasna Harghita

Și mai sunt Cheile Vârghișului un loc bun pentru practicarea unor sporturi mai mult sau mai puțin surprinzătoare pentru acest decor.

alpinism
E timpul să plecăm spre casă. Ieșirea spre Vârghiș se face pe aceeași duzină de kilometri de drum forestier prost, dar vă spun sincer că îmi doresc să rămână și pe viitor la fel de prost, pentru că altfel, până să năvălească miile de turiști din lumea largă despre care delira Orbán Balázs, vor năvăli câteva mii de pantofari din toate colțurile României, iar liliecii din peșteri își vor lua câmpii și vor pleca să-i prindă din urmă pe tătari, rugându-i fierbinte să-i ia prizonieri.

Covasna pesteri munti Persani calcar Tinutul Secuiesc
pesteri calcar Covasna Tinutul Secuiesc Orban Balazs
Dacă am început cu Orbán, să închei tot cu el:  în acest loc natura a îngrămădit laolaltă atâtea minunății și frumuseți impresionante, că nu contenești a te uimi admirându-le.Am admirat și eu o mică parte, și m-am străduit să povestesc despre ele cu slaba mea pricepere. Drum bun !

pesteri Orban Balazs Covasna calcar munti Persani Tinutul Secuiesc


7 responses to “O bijuterie în calcar: Cheile Vârghișului”

  1. Cosmin says:

    superbe locuri, superbe foto si faine cuvinte 🙂

  2. Zoli says:

    Vă mulţumesc mult în numele meu şi al întregii echipe pentru cuvintele de laudă. Facem ceea ce facem cu drag, iar mulţumirea celor care ne viziteză este o foarte mare recompensă pentru noi.

    Zoli
    din partea Asocaţiei Lumea Pierdută din Baraolt

  3. Florin says:

    @Zoli: iar eu sunt foarte bucuros când am ocazia să fac cunoscut și altora despre asemenea locuri și despre oamenii care le îngrijesc. Felicitări încă odată !

  4. Dudian says:

    Salut. Ma bate gandul sa ajung si eu pe aici, pare foarte tare zona. Voiam sa te intreb: am inteles ca drumul Maierus – Baraolt – Talisoara – Varghis e praf si pulbere. Ai idee daca intruneste aceleasi conditii si Rupea – Jimbor – Satu Nou – Varghis, sau e ceva mai bun?
    Si eu vreau sa ii felicit sincer pe oamenii de la Lumea Pierduta, si fara pic de ironie (nu sunt nationalist catusi de putin) i-as ruga sa faca un efort si sa bage si o varianta in romana ptr ca mai suntem si unii din afara Harghitei si Covasnei care am vrea sa le vizitam zona si ne uitam pe site ca analfabetii.
    Altceva, daca se merge pe firul apei banuiesc ca se mai trece si prin apa, nu? N-as avea nici o problema vara, dar eu vreau sa ma duc sapt viitoare si s-ar putea sa fie cam rece:)
    Multumesc mult si succes cu blogul in continuare

  5. Florin says:

    Drumul de la Baraolt la Odorhei a fost reabilitat relativ recent și, cel puțin în toamna trecută, era de o calitate acceptabilă. De la Măieruș la Baraolt e destul de nasol, într-adevăr. De la Rupea pe valea Homoroadelor n-am mers niciodată, dar de la Satu Nou încolo e ok, că e drumul de care ziceam mai sus. Dacă vii dinspre Brașov, drumul cel mai bun (dar nu cel mai scurt) e prin Sf. Gheorghe – Micfalău – Baraolt.
    Poteca prin chei e agrementată cu podețe, așa încât nu ajungi să iei apă în bocanci decât dacă ții morțiș.
    Cât despre site-ul în maghiară – de acord cu tine. Dar parcă e mai important să fii acolo și să te bucuri de natură decât să citești website-uri și bloguri (chiar și pe al meu, culmea !)
    Drum bun !

  6. Dudian says:

    Iti multumesc frumos pentru informatii. Sper sa gasesc si vreo cabana (sau mai degraba pensiune ieftina) prin zona…daca nu, cu cortul, dar mi-e ca n-o sa fie foarte cald. Ai dreptate ca e mai important sa fii acolo, eu folosesc sursele astea de informare moderne tocmai de-asta, sa gasesc locuri de care sa ma pot bucura. salut.

  7. Gigi says:

    Cine se duce vara aceasta acolo?? Asi vrea sa campez tot sezonul intr un loc ca acesta .. Ideea este ca nu detin masina sau ceva de genul si banuiesc si ar fi interesant sa imi arate cineva drumul si locurile unde se poate aseza un cort.. E prima oara cand vreau sa fac asta si nu prea ma pricep.. Asa ca orice ajutor este binevenit ..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *