L’Uomo

Operă ascensională cu climax ratat în 2 acte și 8 tablouri. Libretul de compozitor, în limbile română, italiană și germană.

Personajele:
Mihnea, căpitan cu merite deosebite………… sopran de coloratură
Der (eklektische) Wanderer, tătuca’l său ……….. bariton de tură
Blegu, câine de pripas ……………………………………….. rol mut

Turiști, etologi, animale sălbatice.
Locul și timpul acțiunii: Valea Cerbului, într-o duminică însorită de noiembrie, la o săptămână după căderea Râșnovului

Uvertura, scrisă în formă de sonați, reflectă dorința ardentă a eroilor de a atinge țelul călătoriei – vf. Omul. Beneficiind de un aparat orchestral sumar (un Logan și doi rucsaci), uvertura începe înainte de răsăritul soarelui în București și evoluează rapid (peste 100 km/h) spre Gura Diham, de unde începe acțiunea propriu-zisă a operei.

ACTUL I


Tabloul 1un imaș în apropierea cabanei Gura Diham. Căpitanul Mihnea și tătuca’l său coboară din mașină, dezmorțindu-se după drum. Un frig pișcător îi lovește în față (Duet: Brrr, ce cancer !). În timp ce se echipează pentru drum, un câine de pripas le dă târcoale, adulmecând dacă e rost de ceva potol. Eforturile – destul de anemice dealtfel – ale lui Wanderer de a-l alunga nu dau roade, astfel că potaia se va alătura expediției, sub numele de Blegu, pe care Mihnea i-l dă în cadrul unei scurte ceremonii de botez (Aria Nașului: Bleggo sara il tuo battesimo !)

Tabloul 2în pădure, pe traseul cu bandă galbenă spre Valea Cerbului. Urcuș susținut, pe un drum accidentat și acoperit de frunze veștede. La o răspântie, der Wanderer scoate merinde din desagă (Arie: Gia la mensa e preparata, calchiată după Don Giovanni de Mozart). Blegu își bagă și el nasul, dar cei doi sunt intransigenți: cotarla nu poate mânca decât dintr-un loc bine delimitat, unde aterizează în devălmășie bucăți de chiftele, brânză, șuncă și pâine. Grupul este curând depășit de o pereche de turiști ce merg pe același traseu (Barcarolă: Câți ani ai, voinice ?). După o nouă repriză de mers, cei trei ajung în Poiana Coștilei (Motivul popasului)

Tabloul 3 pe firul Văii Cerbului. Der Wanderer confruntă traseul cu harta stocată electronic în memoria telefonului, spre încântarea căpitanului (Arietta di coloratura: Iubesc tehnologia modernă). Blegu e tot timpul îmbârligat printre picioarele lui der Wanderer, pe care aspectul îl cam enervează (Recitativ și arie: Cane sciagurato… Di pelle tua calzature faro !). Ca și când n-ar fi de ajuns, Blegu odorizează atmosfera la fiecare două minute cu câte un vânt, care le mută nasul drumeților (Canzone in falsetto: Ah, orribile vento !) Mihnea dă primele semne de nerăbdare (Leitmotivul Căpitanului – Tătucă, cât mai avem ?).

Tabloul 4peisaj stâncos pe Valea Cerbului.

Din susul văii apare o ceată de capre negre (Aria numărătorii:  Cinque… dieci… sedici, tot după Mozart). Sărind din piatră în piatră, caprele se opresc nu departe de grupul drumeților (Dansul Caprelor Negre și Cor: Muntele e mama noastră).

Der Wanderer își blestemă zilele că, în ciuda bunului său obicei, astăzi nu și-a cărat tele-ul de 300 mm, ca să nu-i fie greu la urcuș (Cavatina con obida: Dove son i miei milimetri ?), așa că trebuie să se mulțumească cu poze făcute cu obiectivul de uz general. Din sens invers coboară două tinere, din care una poartă un obiectiv de 400 mm. Uitându-se cu jind (la obiectiv), der Wanderer o întreabă pe fată dacă a prins ceva. Fata răspunde că are câteva prim-planuri excepționale, pe care le va folosi în lucrarea ei de diplomă, adăugând că în decurs de 2 zile a văzut peste 100 de capre negre. Mai pomenește că ea și colega ei sunt interesate nu doar de capre, ci și de etologie (Duet: Etologia per sempre !). Pentru a nu pica de fraier, der Wanderer dă din cap a înțelegere complice.

Tabloul 5 la golul alpin. Der Wanderer e îngrijorat: au mers mai încet decât credeau și există pericolul să-i prindă întunericul pe drumul de întoarcere (Monolog: Ah, die Dunkelheit !). Din sens invers coboară turiști îngrijorați de aparența fioroasă a Blegului (Recitativo ad libitum Turiștii &Wanderer: – Mușcă ? – Habar n-am, pe mine nu m-a mușcat).

Drumeții au ajuns acum la o aruncătură de obuzier de ținta călătoriei – Vf. Omul (sau L’Uomo). Însă Căpitanul e foarte obosit, cu nivelul moralului invers proporțional cu altitudinea, iar orele sunt extrem de înaintate. Der Wanderer acceptă în final ideea întoarcerii (Aria di rinunciamento: Ci torneremo indietro). O poză cu vf. Omul și cei trei pornesc înapoi.

(Cortina)

ACTUL II

Tabloul 1firul Văii Cerbului. Este aproape 4. Soarele aruncă o lumină blândă către Colții Morarului (Motivul asfințitului).

Din urmă, cei trei sunt depășiți de alte grupuri de drumeți care au de prins diverse chestii: un tren, o ultimă geană de lumină… (Corul turiștilor: Verso il vale ci grăbiamo). Der Wanderer îl îndeamnă din nou pe Mihnea să grăbească pasul (Leitmotivul grabei). Căpitanul, deși cu moralul mult îmbunătățit, este agasat de o durere în zona genunchiului (Lamento: Au, genunchiul !). Der Wanderer își dă jos rucsacul pentru a căuta o pastilă de leac. După ce rezolvă problema, dă să-și pună la loc rucsacul dar constată că hamul stâng e rupt, rucsacul e inutilizabil. Ruptura hamului e încă umedă de salivă – Blegu, care nu s-a săturat cu ce a primit din desagă, a ros cureaua rucsacului ! Der Wanderer are o ieșire nervoasă (Stretta – I morti dei tua madre di cane maledetto !). Încropind în grabă o improvizație, își pune rucsacul în spinare, dar acesta stă strâmb, chinuindu-i spatele și umerii.

Tabloul 2în pădure. S-a înserat. Eroii nu au ajuns nici la Poiana Coștilei, dar au fost deja nevoiți să-și pună frontalele (Duet: Luce di candela, come noi siamo inamorati di te !). Der Wanderer e îngrijorat din două motive: la plecare a observat o tăbliță care atenționează asupra prezenței urșilor, iar marcajul bandă galbenă părea adesea greu de urmărit, chiar și pe lumină (Monolog mental: De ne-am vedea ieșiți din codru !). Se consolează cu ideea că Blegu îi va alerta de prezența eventualelor jivine în apropiere. Mai mult, ochii fosforescenți ai cotarlei, strălucind pe potecă la 10 metri în fața excursioniștilor, dau impresia (falsă) că potaia știe perfect drumul înapoi. Astfel îmbărbătați, Mihnea și tătuca continuă drumul, găsind succesiv și aparent fără mare dificultate marcajele. Dintr-odată, undeva în dreapta, în întunericul de nepătruns al codrului, se zăresc două puncte strălucitoare. Nu poate fi Blegu, care e chiar lângă ei. Un fior rece le trece pe șirele spinărilor (Duetto lugubre: Din bezna pădurii / Două ochi lucește / Ce să este oare, / Că pe-aci nu-i pește ?!). Afurisind încă o dată inutila prezență a javrei, grupul mărește strocul, mărșăluind de-a lungul unui drum săpat de roțile unui utilaj forestier (Romanza: De-astă dată drumul nu mai putea-vom rătăci). Din urmă, cei doi ochi de diamant îi petrec cu privirea rece. La liziera pădurii, încă o pereche de ochi îi fixează. Vizibilitatea e ceva mai bună, iar înălțimea ochilor față de sol și felul în care se mișcă proprietarul ochilor trimit cu gândul la o vulpe (Recitativ Wanderer: Das ist kein Bär).

Tabloul 3la Gura Diham și pe drum spre casă. Aventura s-a sfârșit cu bine, drumeții au ajuns la mașină obosiți, dar fericiți. E timpul unui rămas bun emoționant de la tovarășul lor, Blegu (Duet: Marș, potaie !). Opera se încheie cu o coda orchestrală (Scena finale: Viaggio a Bucaresto, con rittardando assai da Sinaia a Comarnicco)

(Cortina)
 


7 responses to “L’Uomo”

  1. Radu says:

    Aplauze furtunoase! Bravo maestro!

  2. Anonymous says:

    Eu as zice ca Blegu ar trebuie sa te dea in judecata pentru descrierea rusinoasa pe care i-ai facut-o…ma refer la parfumul pe care il foloseste el cand urca pe munte :))

  3. Florin says:

    Ar fi chiar culmea, după ce i-am adus celebritate și l-am înfipt în istoria operei, să mă dea și în judecată ! Nu l-a dat el Hanslick în judecată pe Wagner pentru caricatura din Meistersinger și s-o găsi acum potaia verticală… Oricum e prea bleg pentru așa ceva.

  4. Andrei says:

    Pentru un astfel de libret, în care tensiunea dramatică se impleteşte cu accente buffe apăsate, numai o combinată alpină Wagner-Rossini ar putea scrie o muzică pe măsură!

    Simpaticilor sonaţi de serviciu le urez, pentru viitoarele aventuri, strămoşescul “Vânt bun din pupă!” (http://www.youtube.com/watch?v=KlsOzgfrtjk&feature=related)

  5. Sara says:

    E Super!!!
    Am citit-o de 11 ori.

  6. […] deja o frumoasă tradiție, nici de data asta nu am atins propriu-zis destinația planificată, vârful Omu. Motivul ar fi acela că am insistat să prind ultima telecabină spre Bușteni, care nu evoluează […]

  7. […] aduc aminte de pățaniile cu Blegu din Valea Cerbului, dar noul meu prieten pare să nu fie totuși genul care provoacă buclucuri. Ca să nu mă adresez […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *