Legenda lui Fonias

Se spune că Poseidon, zeul mărilor şi stăpânul Tridentului, şi-a ales insula Samothrace, cu-al său falnic munte Saos pentru a urmări în condiţii optime desfăşurarea războiului troian. Cum nevastă-sa, Amphitrite, şi-a programat în acelaşi deceniu cura periodică la Hefaistos-Băi, plus o consultaţie la oracolul din Delphi, Poseidon trebui cum-necum să le ia cu el şi pe Oceanide, neastâmpăratele nimfe ale mării care, nesupravegheate de un zeu adult, ar fi putut cauza mari neplăceri, aşadar şi prin urmare, comerţului făcut de greci pe mare.

Samothraki Aegean Sea Saos mountain Poseidon

Stresat de perspectiva de a sta cu ochii pe micile zgâtii, în loc să urmărească atent mersul luptelor şi cotele la pariuri, Poseidon primi cu bucurie oferta unui localnic din Samothrace, un iscusit arcaş poreclit Fonias, adică Ucigaşul – spaima caprelor din insulă. Acesta îi propuse să aibă el grijă de frumoasele nimfe cât timp stăpânul mărilor avea să se uite la meci. Cum Fonias era un bărbat noduros, strâmb şi urât, Poseidon n-avea a se teme de avansuri nepotrivite făcute nereidelor sale.

Samothraki Fonias river legend waterfall

 

Numai că Poseidon nu bănuia adevăratele planuri ale lui Fonias. Acesta era unicul fiu al lui Saos, cea de-a unsprezecea parthenogenitură orotică – zeu-munte – a mamei Gaia. Legendele vorbesc doar de zece astfel de parthenogenituri (urmaşi născuţi fără ajutorul părţii bărbăteşti, Gaia fiind zeiţa primordială), dar secretul lui Saos a fost cunoscut doar de puţini învăţaţi.

Samothraki Saos mountain legend

Renegat de Gaia pentru a fi stricat perfecţiunea cifrei 10, Saos nu a primit, ca ceilalţi, darul cel mai de preţ: oreadele, nimfele montane ce se sălăşluiesc între tainice canioane vegheate de pereţi de netrecut. Fonias plănuia să le răpească pe Oceanide spre a le transforma în Oreadele lui Saos, răzbunând astfel pe seama lui Poseidon blestemul Gaiei.

Samothraki Fonias river gorges legend

Vicleşugul a fost ticluit cu chibzuială. Fonias, sub aparenţa lui bonomă de vânător de treabă, le ademeni pe fete la malul mării, la gura de vărsare a unui pârâiaş ce părea să iasă dintr-o pădure întunecată. Aici le arăta copilelor cum apa sărată a mării se amestecă cu apa proaspătă de munte, în proporţii care variază după cum bate vântul dinspre Egee sau după cum vin de sus apele umflate de câte o ploaie zdravănă.

Samothraki Fonias river gorges sea legend

Intrigate de poveştile pe care Fonias le scornea despre acest pârâiaş şi despre muntele din care curge, fiicele lui Poseidon se treziră urmându-l pe Fonias pe o potecă lină şi umbroasă, în susul râului celui răcoros. Din loc în loc, apa limpede prelinsă pe pietrele rotunde se aduna în câte un heleşteu îmbietor, unde fetele mării se avântau la scaldă, sub privirea perfidă a Ucigaşului.

Samothraki river Fonias legend gorges

Pe nesimţite, nimfele începură a prinde drag de apa cristalină izvorâtă din creştetul lui Saos şi de iazurile tot mai închise între stânci, pe măsură ce plimbarea nevinovată a lui Fonias le ademenea tot mai sus.

Samothraki Fonias river legend gorges nymphs waterfall

Cam la vremea când, în Troia, Hector murea de mâna lui Achile, fostele oceanide uitaseră deja gustul apei mării, primind botezul ca Oreade în cataractele lui Saos.

Samothraki Fonias river waterfall legend nymphs

La episodul calului troian, nimfele nu-şi mai aminteau nici numele lui Poseidon. Atunci când, după finalul meciului, acesta veni să-şi ia fetele de la baby-sitterul Fonias, oreadele se ascunseră în adâncul muntelui de frica străinului cu trident.

Samothraki Fonias river waterfalls legend nymphs

Dându-şi prea târziu seama de sfoara pe care fusese tras de vicleanul Fonias, Poseidon nu putu face altceva decât să-l blesteme pe duşman ca în veci să-i rămână faimă de ucigaş proscris, băgând groaza în oricine ar vrea să se apropie de fostele podoabe ale mării. Apoi plecă Poseidon în grabă, căci fierbea de nervi să-l pedepsească pe Ulise pentru a-i fi stricat jocurile la pariuri în Troia.

Oreadele, de-acum fiice adoptive ale tăcutului Saos, rămaseră închise între cataractele muntelui. Păzite de ochiul vigilent al lui Fonias, n-aveau a fi tulburate de oaspeţi nepoftiţi, de care Ucigaşul se ocupa grijuliu, ajutându-i să alunece pe stâncile stropite de apa muntelui.

Samothraki Fonias river legend waterfall nymphs

 

Cu vremea însă oreadele, deşi rămase veşnic tinere şi frumoase, se ascunseră tot mai adânc în grote, pierzându-şi pofta de joacă şi de scăldat. Fonias, cu toate că răzbunase pe tătâne-său, rămase tot neconsolat, odată ce frumoasele nimfe îşi ascunseră faţa de privirea lui. Fonias se stinse încet, transformându-se într-un buştean diform, care nu mai sperie azi pe nimeni.

Fonias Samothraki

Se spune că, la răstimpuri, mistuită de dorul mării, câte o nimfă a muntelui îşi mai lasă trupul să alunece în undele limpezi ale râului numit de-acum Fonias. Cu ceva noroc, călătorul netemător de vechiul blestem al Ucigaşului le mai poate vedea şi astăzi.

Samothraki Fonias river legend nymphs waterfall



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *