Cu caiacul pe Olt

Era odată un banc: „ – Care este importanța economică a Oltului ? – Devine navigabil după ce se varsă în Dunăre !
Cu puțină bunăvoință, Oltul este navigabil și înainte de vărsarea în Dunăre. Nu cu vapoare, șalupe și barje, dar cu caiacul merge. Ce-i drept, nu prea merge pe toată lungimea, dar, până la primul baraj, plimbarea pe râul național al oltenilor poate fi destul de agreabilă.

Cufundache, caiacul meu de tură (cel în tricou galben), și prietenii săi

Din cei vreo 615 km ai Oltului, pe circa 340 a avut grijă Ceaușescu să înșire o „salbă de hidrocentrale” (cum era expresia standard în limba de lemn a vremii), probabil ca să mai reducă din decalajul de importanță economică față de Dunăre. Restul de vreo 280, de la izvoare și până la barajul Mândra, din amonte de Făgăraș, sunt – deocamdată – neafectați de îndiguiri și stăviliri. Pentru caiac de flatwater, râul e accesibil aproximativ de pe la Sf. Gheorghe (cota de nivel 500 metri deasupra mării – m.d.m.), dar mai în amonte poate fi tentant, primăvara pe ape mai năvalnice, pentru amatorii de whitewater moderat: deja 600 m.d.m. la Bixad (ieșirea din defileul Tușnadului), 650 m.d.m. câțiva km mai sus la Băile Tușnad, de unde își păstrează cota până pe la Miercurea Ciuc.

Și da, așteptați-vă în continuare la o depănare foarte tehnică a firului poveștii, cu încă și mai multe cifre și nume. Pe de-o parte din frustrare, pentru că mi-aș fi dorit să găsesc așa ceva pe net și n-am găsit (dar acum voi putea găsi data viitoare când mai am chef de-un Olt), pe de altă parte pentru că trec printr-o relativă pană de inspirație literară.

Oltul superior la Bixad (jud. Covasna). Imaginea datează din epoca în care înmugurea ideea unei ture de caiac pe Olt.

Un alt banc zicea așa: „ – De ce s-au înecat oltenii când au vrut să traverseze Oltul ? – Pentru că au vrut să-l traverseze de-a lungul !”. Așadar, ca să nu împărtășim soarta oltenilor insuficient de buni înotători, eu, Bogdan și Elena ne-am hotărât să-l traversăm tot pe lung, dar cu caiacul.

Traversarea Oltului de-a lungul

Un element obligatoriu de luat în calcul la planificarea unei ture de caiac pe Olt în amonte de Făgăraș este nivelul apei. Singurul punct hidrometric de pe acest segment al Oltului care poate fi lesne urmărit permanent este la Hoghiz (http://gis2.rowater.ro:8989/SituatieHidrologica.html?idUnitateA=1&waterDomain=Rauri&limba=Romana). Evident, curgerea pe râurile mici este de așa natură încât cota de la Hoghiz nu ne spune exact care e situația în amonte, la Feldioara sau Sf. Gheorghe, sau în aval, la Făgăraș. Dar e unicul reper concret pe care îl avem și pe care îl putem corobora cu nivelul precipitațiilor prognozate într-un interval de câteva zile (de obicei cu un grad de precizie satisfăcător). Pentru o tură de 2-3 zile nici nu trebuie mai mult.

Tura noastră s-a întins pe 3 zile, timp în care cota la Hoghiz a stat undeva între 120-130 cm, cu un vârf de 145 cm în timpul unei mici viituri determinată de ploi sănătoase într-una din nopți. În aceste condiții, lăsatul caiacelor la apă, care s-a făcut la Feldioara, imediat în aval de pod (este acolo un punct hidrometric cu niște scări), a fost puțin dificil, întrucât malurile Oltului sunt destul de înalte și foarte abrupte în acea zonă. Un plus de 40-50 cm al nivelului Oltului ar fi ușurat operațiunea. Și apropo de podul de la Feldioara, dacă cumva veniți din amonte, atenție mare: chiar sub pod sunt niște piloni de lemn rămași de la vechiul pod, care reduc spațiul de trecere concomitent cu o turbulență ridicată a apei.

Olt caiac Brasov Romania kayak adventure

Podul peste Olt de la Feldioara

Între podul de la Feldioara și barajul de la Făgăraș am măsurat 127,5 km, parcurși în 15 ore și 15 minute de navigație efectivă (o medie orară de 8.4 km). Traseul este împărțit în două segmente distincte de defileul care traversează masivul Perșani, între Augustin și Racoș. Până la Racoș curgerea Oltului este mai vioaie, cu un maxim pe porțiunea defileului, unde am și atins, punctual, viteza maximă de navigație – 14,9 km/h, dar unde există și un prag care necesită oarece atenție. Pe doar 50 km până la Racoș, Oltul „pierde” 30 de metri (de la cota 480 la 450 m.d.m.), apoi mai pierde alți vreo 20 pe următorii 80 km până la Făgăraș.

Între Feldioara și Racoș, Oltul trece printr-o zonă puternic antropizată, cu multe sate și pe stânga și pe dreapta. Asta e o veste proastă pentru cei care vor să plutească în mijlocul naturii, dar o veste bună din punct de vedere al logisticii de aprovizionare (în special cu apă). Vestea bună pentru „naturiști” și proastă pentru „logisticieni” este că malurile sunt în general atât de înalte, încât nici nu ai senzația că treci prin localități, dar nici nu ai cum să ieși pe mal după țigări. Situația s-ar schimba, probabil, în cazul unei cote la Hoghiz de peste 200 cm, dar pe ape mici cărați apă la bord și bucurați-vă de malurile înalte și înverzite. Dincolo de Racoș malurile se mai lasă, dar și localitățile sunt ceva mai rare.

Oltul la Șona

Tot de înălțimea malurilor și de nivelul Oltului depind și posibilitățile de tras la mal. Pentru o dezmorțeală scurtă, pretențiile sunt mai mici și posibilitățile mai numeroase. Pentru așezat cortul însă, standardele mai cresc, iar locurile perfecte nu abundă deloc. Noi am înnoptat de două ori, în aceste puncte:

https://www.google.ro/maps/place/46%C2%B001’53.0%22N+25%C2%B028’44.7%22E/@46.0313962,25.4771744,688m/data=!3m2!1e3!4b1!4m5!3m4!1s0x0:0x0!8m2!3d46.031393!4d25.479078

(un loc minunat în Defileul Racoșului, liniștit, accesibil indiferent de nivelul Oltului, la confluența cu un pârâiaș de munte care e și o bună sursă de apă, dar nu după ploaie; la noi a plouat…)

https://www.google.ro/maps/place/45%C2%B053’45.4%22N+25%C2%B012’01.1%22E/@45.8963905,25.1977625,410m/data=!3m1!1e3!4m5!3m4!1s0x0:0x0!8m2!3d45.895952!4d25.20031

(o pășune întinsă, netedă, dar destul de greu accesibilă de pe apă; nouă ne-a fost destul de dificil la 145 cm la Hoghiz, probabil că ar fi comod undeva pe la 200 sau mai mult; partea bună e că există o adăpătoare la 300 m spre vest)

Dimineața, după ploaie, în defileul de la Racoș

Am notat, între două padele, alte locuri bune de înnoptat, cu ieșire facilă:

25.543927 E, 45.988133 N
25.534498 E, 46.048141 N
25.520213 E, 46.048512 N
25.508428 E, 46.044562 N

25.39628 E, 46.022607 N
25.358604 E, 46.018209 N
25.378852 E, 46.0089 N
25.160639 E, 45.86084 N (o plajă de toată frumusețea pe dreapta, perfectă pentru popas, dar nerecomandată pentru înnoptat; plaja este acoperită de ape la peste 180 cm la Hoghiz)
25.155628 E, 45.868374 N
25.105249 E, 45.861275 N
25.090573 E, 45.853228 N

Punctele de mai sus sunt luate din caiac, deci pe albia râului. Nu mai rețin pe ce mal e fiecare, dar vă prindeți la fața locului, că de-aia ne-a dat statul ochi. Unele puncte e posibil să fie sub apă la nivele mai mari ale Oltului.

Ca să închei cu referințele hidrometrice, cred că un nivel optim al Oltului pentru tură de caiac este între 120 – 180 cm măsurați la Hoghiz. La ape mai mici sunt dificultăți și mai mari la ieșire (maluri înalte și mâloase) precum și zone cu apă prea mică; la ape mai mari curentul poate deveni periculos de puternic, mai ales pe defileu, și asezonat cu aluviuni și reziduuri.

Cam așa vine o mică viitură a Oltului după o ploaie zdravănă: cu gunoaie și resturi adunate de prin râpele pe care se scurg torenții de pe versanți

Traseul este frumos, relaxant și pe alocuri chiar spectaculos. Malurile mereu înverzite, pădurile, dealurile printre care șerpuiește copios Oltul, siluetele semețe ale Pietrei Craiului și Făgărașilor în zare, cântările feluritelor păsări, fețele siderate ale pescarilor, toate contribuie la buna dispoziție a caiacistului purtat de apa Oltului.

Vedere de pe malul Oltului, aproape de Hălmeag. Cu o cireadă de vaci și cu Piatra Craiului în fundal.

Că veni vorba și de păsări, am numărat nu mai puțin de 66 de specii în trei zile și trei nopți (bine, nopțile mai puțin…), ceea ce mă face să etichetez acest traseu parcurs în caiac ca Route 66. Mențiuni speciale pentru porțiunea Rotbav – Măieruș, unde abundă pescărușii râzători și chirighițele, precum și pentru câteva specii caracteristice habitatului Oltului mijlociu: lăcarul de mlaștină (Acrocephalus palustris; în special înainte de defileu), grelușelul de zăvoi (Locustella fluviatilis; mai ales după defileu), fluierarul de munte (Actitis hypoleucos) și cel de zăvoi (Tringa ochropus). De asemenea, mici colonii de piciorongi (Himantopus himantopus) în zona Hoghiz. Nu vă așteptați și la poze, căci, după peripețiunile de la Sulina, am ezitat să iau pe Olt în jos, prin defilee și peste praguri, teleobiectivul pentru păsăreală.

Piciorong (Himantopus himantopus). Evident, din arhivă.

Nu închei înainte de a aminti o altă zicală de glumă: că cică, dacă traversezi Oltul (înot, firește, și musai de-a latul), te faci oltean. Mă întreb acum: dacă-l traversezi la Hoghiz, sau eventual la Miercurea Ciuc, se pune că te-ai făcut oltean ?

 

 

Albumul foto complet (deși nu prea voluminos) e de găsit aici.


One response to “Cu caiacul pe Olt”

  1. […] ce-ar mai merge un caiac !… N-aveți grijă, o să urmeze și caiac pe Olt într-o zi, stay tuned ! (Sau cum a scos-o un amic: stați melodiați […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *