„Chiang” mai văzut prin Thailanda

Nimeni nu-i profet pe blogul lui. Încheiam acum 3 ani seria de postări despre peregrinările prin Thailanda cu pronosticul că e puțin probabil să revin vreodată în țara lui Pad Thai-Împărat, că la urma urmei lumea largă e suficient de largă. Iacătă că m-am înșelat. E ca mersul prin zăpadă proaspătă – prima dată o poți lua pe unde vrei, dar a doua oară urmele lăsate în zăpadă te vor atrage magnetic, deși covorul alb ți-ar oferi teoretic posibilități nelimitate.

Turkey mountains snow Kurdistan winter airplane

În drum spre Thailanda, deasupra Turciei. Sigur am plecat bine doar cu cămășuță și sandale ?…

Metafora de mai sus, cu multă zăpadă în ea, nu prea cadrează cu Thailanda, dar cadrează cu calendarul. Am vizitat Thailanda în noiembrie – decembrie, iar prilejul a fost oferit – nici mai mult, nici mai puțin – de o călătorie de nuntă. E drept, nu a noastră, dar orișicât – călătorie de nuntă, la care am participat și noi din poziția privilegiată de nași.

Văzută de la noi, Thailanda este o țară caldă, dar are și ea părțile ei friguroase (sau cel puțin așa pretind thailandezii). Chiang Mai, subiectul și pretextul postării de azi, este un oraș situat în nord-vestul țării, la poalele a ceea ce constituie extremitatea sudică a lanțului himalayan. Aici, iarna – sau mai corect spus sezonul uscat, care se suprapune cu iarna boreală – aerul se mai usucă și devine respirabil, cam cum e pe la sfârșit de august la București: zile călduroase dar suportabile, nopți și dimineți înviorător (cu „v”, nu cu „f”) de răcoroase.

Chiang Mai Thailand Doi Suthep view Rajapruek park sky clouds

O frumoasă zi de decembrie la Chiang Mai

Potrivindu-ne așadar binișor din punct de vedere meteo, am avut condițiile optime pentru a vizita al doilea cel mai important oraș al Thailandei. Ce e interesant la orașul ăsta – nominal de mărimea Ploieștiului, dar ca aglomerare urbană cam jumătate din București – este că e o atracție turistică atât pentru străini (normal, dealtfel) cât și pentru thailandezi. Thailandezii – cei din sud, și în special din Bangkok, „bucureșteni” mai cu dare de mână – vin aici în nord pentru tradițiile locale (cam cum se duc „miticii” la Săpânța, iar comparația ține de la un capăt la celălalt !), vin pentru munte și pentru frig. Unii, mai connaisseuri, se duc și pentru templele din orașul vechi, deși au și la Bangkok temple falnice cu toptanul (dar tocmai de-aia și sunt connaisseuri !). Străinii se duc pentru temple, mâncare și masaj thailandez. Unii dintre ei, mari connaisseuri și ăștia, se mai duc – precum vom vedea – și pentru împrejurimi.

Chiag Mai Thailand Wat Prasingh buddhist temple

Wat Prasingh, unul din numeroasele temple budiste din Chiang Mai, în plin sezon turistic.

Chiang Mai city shrine pillar sacred temple men women

„Stâlpul orașului” – o construcție votivă sacră în fiecare oraș thailandez, ce simbolizează temelia orașului. De obicei, stâlpul este prima construcție care se ridică într-o nouă așezare, iar în jurul său se face un soi de templu. Locul e considerat atât de sacru, încât femeile nu au voie să intre (dar au voie, de exemplu, în templele budiste obișnuite). Ce noroc să fiu printre cei 50% de privilegiați !

Chiang Mai e un fel de Cluj al Thailandei – capitală neoficială a unei provincii mai nordice care nu a făcut parte dintotdeauna din țara-mamă și al doilea cel mai important centru economic al țării. Oamenii din partea asta sunt văzuți de „sudiștii” din capitală ca fiind mai „autentici”, mai apropiați de tradiții, mai „de la munte”, mai „dintr-o bucată”, etc., etc – mă rog, clișee cunoscute și pe la noi. Există și un oraș vechi Chiang Mai, un fel de burg apărat odinioară de un zid de cetate, din care au mai rămas frânturi, și de un șanț cu apă care înconjoară și azi burgul în forma unui pătrat. În acest burg turistic, downtown sau Centru Vechi – ziceți-i cum vreți – se găsesc mai toate atracțiile orașului propriu-zis: temple, localuri, bazar și saloane de masaj.

Chiang Mai Doi Suthep temple bells buddhist good luck fortune

În incinta multor temple budiste există un loc unde sunt înșirate niște clopote. Oamenii care trec prin incinta templului iau la rând clopotele și le trag. Nu am întrebat motivul, dar la lipsa de imaginație a simbolisticii religioase budiste aș pune pariu că aduce noroc. Vă las să vă închipuiți balamucul sonor dintr-o zi aglomerată, ca aici la Wat Pratat Doi Kam.

Chiang Mai by night Thailand light water city life

Ceangmai bai nait

Chiang Mai Thailand cables photo

Flash-back: Bucureștiul acum mai puțin de 10 ani ! Mă și mir cum se mai țin în picioare stâlpișorii ăia. Culmea e că scopul final al tonelor ăstora de cabluri e ca tot thailandezu să aibă wireless în odaie…

Acuma sigur că pentru cineva care a mai văzut temple budiste (wat) la Bangkok și Ayutthaya și care nu este un pasionat în domeniu, templele din Chiang Mai nu aduc ceva calitativ nou, ci doar mai adaugă la cantitate. Bine, cantitatea este și ea o calitate în sine, cum zicea Stalin, dar cum eu nu sunt mare fan Stalin, m-am limitat la a intra cam din 2 în 3, descurajat și de complexitatea operațiunii de descălțare-încălțare la poarta templelor în cazul adidașilor cu șiret, pe care-i purtam din motive de ergonomia mersului.

Wat Pahn Tao Chiang Mai temples buddhist thousand kilns monastery Thailand

Wat Pahn Tao, sau „mănăstirea celor 1000 de cuptoare”. Aici se turnau reprezentările lui Buddha pentru marele templu învecinat, Wat Chedi Luang. Remarcabil și prin aerul „patriarhal” dat de utilizarea lemnului și răchitei (sau ce-o fi aia care arată ca răchita).

Chiang Mai Wat Prasingh buddhist temple monks wax figures

La confluența dintre budism și Madame Tussaud: câțiva călugări budiști reprezentați în ceară, în templul Wat Prasingh. Execuția este atât de măiastră, încât la început mi-era teamă să nu le deranjez meditația.Chiar și după ce am realizat artefactul și am început să-l studiez îndeaproape, tot stăteam cu inima strânsă să nu sară vreunul dintre ei la mine și să-mi facă „Buu !”

Templele thailandeze construite în epoca modernă au acel aer de filozofie chineză contemporană, bazată axiologic pe crezul „de ce vechi și scump, când se poate nou și ieftin ?”. Mai toate seamănă – cel puțin ubosot-urile (clădirea principală care găzduiește ritualurile cultice propriu-zise) – de zici că-s făcute în serie la o fabrică din China. În sfârșit, pentru cei interesați, cursul scurt de arhitectonică templieră thailandeză e de găsit aici.

Chiang Mai Wat Tung Yu temple Thailand

Wat Tung Yu. Un templuleț fără mari veleități, dar foarte bine păzit: doi balauri fioroși și un flăcău cu ghioagă. Nu m-am riscat.

O excepție notabilă în Chiang Mai este Wat Chedi Luang, un templu construit prin secolele 14-15. În centrul complexului se află stupa, construcția tradițional destinată meditației și adăpostirii relicvelor.

Wat Chedi Luang - Stupa Chiang Mai Thailand buddhist temple

Wat Chedi Luang – Stupa

Stupa de la Chedi Luang, deși reconstruită recent (normal !), păstrează arhitectura tradițională, reproducând inclusiv efectele unui cutremur care a mai secerat din elementele arhitectonice (elefanți – nimic surprinzător). Tot connaisseurii spun că de fapt arhitectura tradițională țintită la reconstrucție  nu e în tradiția Lanna, specifică zonei Chiang Mai (fostă capitală a regatului Lanna), ci mai degrabă central-thailandeză. Cum nu pot să verific, n-am nici cum să mă declar oripilat de acest abuz artistico-istoric reclamat de unii. O parte din aceste detalii le-am aflat chiar la fața locului de la un connaisseur de Bangkok, al cărui chef de a vorbi neîntrebat m-a făcut inițial să suspectez că vrea să-mi vândă ceva. Dar nu – omul era sincer fericit și dorea să-și împărtășească fericirea și cu alții. Din păcate m-a găsit tocmai pe mine, refractar de vocație.

Wat Chedi Luang Chiang Mai Thailand buddhist temple ubosot Acharn Mun Bhuridatto

O altă construcție ritualică (ubosot) la Chedi Luang, ceva mai nouă decât stupa. În spate se pregătește alta și mai nouă.

La marginea orașului se află și un parc – parcul regal Rajapruek (pron. Raceapruc). Dedicat memoriei regelui Bhumibol încă din timpul vieții acestuia (dealtfel recent încheiate), parcul capitalizează pasiunea pentru agricultură și grădinărit a Majestății Sale, agregând pe o suprafață apreciabilă colecții de flori – în primul rând orhidee – și grădini tematice.

Rajapruek royal park garden Chiang Mai Bhumibol king Wat Pratat Doi Kam Thailand

Parcul Rajapruek. În plan îndepărtat, pe deal – Wat Pratat Doi Kam.

Royal park Rajapruek gardens orchids flowers king Bhumibol Chiang Mai Thailand

Una din multele orhidee din colecția parcului Rajapruek

Rajapruek royal park gardens bhutan chiang Mai thailand

În parcul Rajapruek sunt amenajate mai multe grădini conform tradițiilor din diverse țări, majoritatea sud și sud-est asiatice. În imagine – o grădină dedicată Bhutanului. Ceea ce face din ea, evident, o „grădină bhutanică”.

Cumva fără legătură directă cu tematica asumată în acest parc, și oarecum surprinzător pentru cei care nu-mi știu apucăturile, mie parcul mi-a plăcut cel mai mult pentru generozitatea cu care mi-a oferit noi specii de păsări pentru lista cu care am plecat, pus pe fapte mari, de acasă.

Rajapruek Royal park garden flowers birds Cinnyris asiaticus purple sunbird

Cinnyris asiaticus – o mică bijuterie ornitologică bine asortată cu specificul floral al parcului Rajapruek

Specificul regal al parcului a fost accentuat și de momentul festiv în care ne nimerirăm a-l vizita: 5 decembrie, ziua de naștere a Regelui (…și ajunul lui Moș Niculae). Cum însă regele Bhumibol Adulyadej (se pronunță aproximativ Pumipon Adunyadet) trecuse recent la cei drepți, prilejul aniversar s-a împletit armonios cu cel comemorativ. Și când spun „armonios”, o spun la propriu: o sumedenie de armonii omagiale și de prinos de recunoștință se revărsau generos din difuzoarele împânzind bogat aleile parcului. Deși cele 6-7 melodii se repetau în buclă, nu pot să mă plâng, ba chiar am avut un noroc rar, deoarece astfel am putut să-mi dau seama de pronunția corectă a numelui Majestății Sale.

Rajapruek royal park pavilion king Bhumibol Adulyadej Thailand Chiang Mai

Pavilionul regal – în fapt un alt templu budist. Măiestria amenajării peisagistice m-a făcut să nu-mi mai doresc vizitarea interiorului încă unui templu.

Rajapruek royal park gardens pavilion central alley Wat Pratat Doi Kam buddhist temple Chiang Mai Thailand

Aleea centrală a parcului, care conduce solemn către Pavilionul Regal. Deasupra, hop iar și Wat Pratat Doi Kam.

Cu toate că Chiang Mai este, fără îndioală, un oraș interesant, frumos per se și care își merită renumele de capitală turistică de Nord a Thailandei, probabilitatea de a-l alege ca destinație ar fi fost drastic diminuată în lipsa atracțiilor naturale din apropiere promise de parcul național Doi Inthanon. Despre care voi vorbi (de fapt voi scrie, dar cine dorește va putea citi cu voce tare) într-un articol care se află deja la pritocit.

Album foto Chiang Mai și parcul Rajapruek



One response to “„Chiang” mai văzut prin Thailanda”

  1. […] în finalul articolului precedent că vom merge la munte, în parcul național Doi Inthanon, aflat la câteva zeci de kilometri de […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *