Cu Bîzu prin munțîî noștri

Îi pusesem gând rău lui Bîzu încă dinainte de terminarea primului plin de benzină. Voiam să-l duc pe cele mai înalte culmi, și asta la propriu. Prin vară, pe când îmi scuipam plămânii pe Valea Rea spre Moldoveanu, prietenul meu Ducu, CEO la photoducu.ro, mi-a strecurat abil ideea că ascensiunea pe vestitul vârf poate începe și de la 2200 de metri, nu musai de la 1400. Cu condiția să ai cu ce să ajungi la 2200.

I-am prezentat lui Bîzu propunerea și el n-a zis nimic, probabil și pentru că n-are cu ce. La vremea când se dau ceasurile înapoi (de fapt, mai corect, se dă ora înapoi, că ceasurile îi rămân cui le-a luat) am plecat să urcăm spre Moldoveanu prin Culmea Scărișoara.

În plan îndepărtat masivele Cozia și, în spatele lui în dreapta, Buila-Vânturarița

Tovarășă lui Bîzu i-a fost Bhreagha (se pronunță Vree-i-ea, dacă vă iese), o experimentată Land Roveriță cu nume celtic, mult încercată pe drumuri islandeze (dacă alea pot fi numite drumuri). Bhreagha înseamnă Frumoasa în Scottish Gaelic.

Bhreagha

Frumoasă, înaltă şi puternică, Bhreagha s-a comportat îndatoritor, ca o adevărată cavaleră, faţă de Bîzul meu, aşteptându-l curtenitoare să răzbească printre obstacolele peste potriva unui 4×4 cu fason de orăşan.

Echipa a fost deplină cu Andrei, cunoscut și sub numele de scenă Văru’.

Văru’ cuprinzându-şi ţara cu privirea. Ţara lui. Ţara noastră.

Vremea a ţinut cu noi mai mult chiar decât ne-am fi dorit, puţinii şi anemicii norişori care s-au arătat nefiind de prea mare ajutor fotografic.

Pe Culmea Scărișoara

De unde Bîzu n-a mai putut şi a cerut piua, am continuat cu Bhreagha încă o bucată de drum pe Culmea Scărişorii, apoi am luat-o la picior spre Moldoveanu.

La Iezerul lui Milică

Moldoveanu, vârf cu nume parcă predestinat a fi la hotarul dintre Ardeal şi Muntenia, a fost pentru noi doar un pretext şi un reper, pe care am preferat să-l avem în poză şi nu să-l facem suport de trepied.

Vf. Moldoveanu

O natură prea mare pentru un artist atât de uriaş. Ducu.

Bucegii văzuți de pe Scărișoara. E și releul de pe Coștila.

Masivul Cozia, și el cu releul său.

Apusul de soare ne-a găsit în șaua Furfuiescu

După ce am epuizat şi apusul, am revenit la Bîzu şi am organizat tabăra pentru înnoptat, fix pe muntele Gruişoru, lângă rămăşiţele unei antene cu care în zilele senine se mai prinde buletinul meteo. Cei 2181 de metri ai Gruişorului vor rămâne, probabil, cea mai mare altitudine la care Bîzu va fi ajuns vreodată pe pământul Daciei. Evenimentul a fost sărbătorit strămoşeşte, cu slană dacică, ceapă şi ţuică de Argeş, cu Văru’ depănând cu glas domol amintiri din vremuri pelasge.

Dispozitiv montan de înnoptat

Vântul şi frigul de peste noapte au fost un pretext suficient de bun ca să nu mă încumet la o fotografie de National Geometric pe la 3 noaptea, cu ocazia unei ieşiri de nevoie din cort, pe un cer înţesat de stele şi cu o semilună în mare formă. Acum îmi pare rău…

Trecuţi la ora de iarnă, dar pe o vreme tot de primăvară, am ţinut a doua şedinţă foto pe Muntele Preotesele. Deşi abia sărit de 2000 de metri şi înconjurat de vârfuri pe la 2500, locul e perfect pentru o lecţie de geografie a Carpaţilor Meridionali. Retezatul, Parângul, Cozia şi Buila, Piatra Craiului, Iezer-Păpuşa în care puteai arunca cu pietre de aproape ce era, toţi sunt prezenţi la apel. Ba chiar şi Munţii Vrancei se iţesc printre culmile Făgăraşilor şi Piatra Craiului.

Vedere matinală de pe Gruișoru

Panorama Iezer-Păpușa de pe muntele Preotesele

Creasta Făgărașilor văzută de pe Preotesele. În plan apropiat, muntele Nisipuri

Stână geto-dacă (sec. XXI d. Hr.)

Ca toate ieşirile pe care le-am făcut împreună cu maestrul Ducu, acest guru al versantului sudic al Făgăraşilor, şi acesta a fost o delicatesă pentru cunoscători (printre care nu mă număr, dar mă nimeresc din când în când).

Bîzu, eroul meu, a căpătat botezul muntelui. Iar eu, chit că am mers pe jos penibil de puţin (sau poate tocmai de-aia), am căpătat o durere de picior.

Pozele care n-au mai încăput printre cuvinte se găsesc aici: http://www.drumetuleclectic.ro/fotografii/?album=FagarasCulmeaScarisoara



15 responses to “Cu Bîzu prin munțîî noștri”

  1. CEO says:

    Deci photoducu are imparat, primaruuniversului si gizas intr-unul singur. Tot un fel de CEO-uri intr-unu:D

  2. Văru' says:

    Apăi asta-i super-tare!

  3. Endre says:

    NO! da ai facut upgrade de la dacie? NICE!! =) chiar imi place culoarea …

  4. Endre says:

    omg, nu mai stiu sa vorbesc! am vrut sa zic ca imi place poza cu apusul si a iesit un mega dezacord. da lasa, e ok ca “asa vorbeste ungurii”

  5. Radu says:

    Ca lumea, domnule, insa sincer nu ma asteptam. La cum te stiam eu nu prea erai de acord cu intinarea muntelui cu cauciucuri si gaze de esapament…

    Pe de alta parte, foarte frumos (ma refer la poveste si poze) :-)))

    • drumetul says:

      N-am lăsat nici urmă de cauciuc, le-am adus întregi acasă. Cât despre gaze, stai liniștit – am legat o pungă la gura țevii și le-am colectat acolo, după care le-am eliberat în București, unde le e locul 😀

  6. alexciu says:

    nici in varf de munte nu scap de masini, de-asta ma duc la munte ca sa mai trag niste noxe lasate de voi
    un drumet si un iubitor de natura adevarat lasa masina la baza muntelui si face varful la picior

  7. alexciu says:

    a merge cu 4×4 care au motoare mari si polueaza mult prin padure si pe munti pe drumuri neamenajate mie nu mi se pare in deplin respect al naturii.
    ar trebui sa existe anumite trasee special amenajate pt pasionatii de offroad si in rest sa nu le fie permis accesul pe munte
    in elvetia sunt zone intregi cu localitatii unde nu ai voie sa intri cu masina in scopul de a prezerva natura
    mi s-a intamplat de mai multe ori sa ma duc la munte si sa vad masini 4×4 (sau atv-uri) turate la maxim cum scarmanau pamantul prin padure.
    Si in loc sa ma bucur de aerul proaspat si de sunetul naturii, ma intrebam de ce naiba am mai plecat din bucuresti.

    • drumetul says:

      ATV-uri turate, păduri, pământ scărmănat… Scuză-mă, dar nu îmi dau seama care e legătura cu ce am povestit eu. Poate ar fi bine să faci pe moralistul cu cei cărora chiar li se aplică cele spuse de tine. Te invit să mai recitești postarea, iar dacă crezi că mai ai într-adevăr ceva relevant de adăugat, ești binevenit să o faci. Nu îmi propun să transformăm secțiunea de comentarii a acestui post într-o polemică pe o temă care n-are legătură cu preocupările mele.
      Dacă chiar dorești, putem continua discuția în altă parte – sugerează-mi un forum unde ești implicat în astfel de dezbateri și mă pot alătura cu plăcere să-mi dau cu părerea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *