Bangkok

Sunt un pasionat colecţionar de clişee. Când vine vorba de oraşe, două dintre clişeele mele favorite sunt “Veneţia Nordului” (sau a oricărui alt punct cardinal) şi “un oraş al contrastelor”. Ambele se potrivesc mănuşă şi Bangkokului. Capitala Thailandei este, firesc, primul punct de contact cu această ţară pentru majoritatea turiştilor străini şi este, la fel de firesc, şi primul episod al seriei de postări eclectice despre recenta noastră destinaţie de vacanţă în toi de noiembrie.

După cum îi spune şi numele (Bang = aşezare pe cursul unui râu, Kok = dezbaterile sunt încă aprinse de unde ar putea să vină), Bangkok e un oraş lacustru, situat în ceea ce odinioară era delta râului Chao Phraya. O sumedenie de canale şi canalette, multe navigabile, brăzdează faţa oraşului, iar spre marginea acestuia sunt o grămadă de bălţi rămase în solul mustind de umezeală al fostei delte şi întreţinute de ploile musonice. Ele sunt amenajate ca un fel de bălţi de cartier, pe care localnicii le folosesc ca să aibă şi ei un peşte proaspăt fără TVA.

O tarabă plutitoare a cărei cârmăciţă interceptează suav bărcile cu turişti, de conivenţă cu vatmanii acestora. Diversitatea mărfii este uimitoare pentru un spaţiu atât de mic – de la semne de carte la Coca-Cola şi bere la gheaţă.

Chao Phraya este oarecum coloana vertebrală a transportului rapid în Bangkok, un oraş altfel aflat într-un ambuteiaj rutier cvasi-permanent. Transportul pe râu se face cu aşa-numitele long-tail boats, un fel de gondole cu motor manevrate de gondolieri care nu cântă, deoarece ar fi acoperiţi oricum de gălăgia motorului preistoric ce învârte o elice aflată tocmai la capătul unei tije de vreo 2-3 metri prinse pe coada barcazului. Astfel de caşcarabete plutitoare sunt intens folosite şi la plimbatul turiştilor amatori de culoare locală, dealtfel abundent reprezentată pe toate malurile tuturor canalelor posibile.

Long-tail boats împodobite cu ciucuraşi aducători de noroc şi aliniate pentru trecerea prin ecluză. Nivelul canalelor de pe malul drept al Chao Phrayei este mai mic decât nivelul râului şi al mării !

Locuinţe lacustre cu rufe puse la uscat. Mi-e greu să cred că vreo rufă s-ar putea vreodată usca în umezeala din Bangkok; poate sunt de vânzare.

Varan ieşit la plimbare pe corso

Revenind la traficul terestru, trebuie spus că maşinile circulă pe partea stângă, în rarele momente când nu stau pe loc. Cu toate că Bangkokul dispune de o reţea impresionantă de autostrăzi suspendate, care foarte probabil l-ar duce pe doctorul Oprescu în pragul orgasmului, se pare că traficul s-a încăpăţânat să ocupe fiecare metru pătrat de asfalt nou, pe principiul din chimie dă-i gazului oricât spaţiu şi el ţi-l va ocupa pe tot. Dacă mai punem la socoteală că multe dintre vehiculele din Bangkok merg cu motoare demne de Muzeul Tehnicii, avem toate ingredientele pentru un oraş cu o atmosferă irespirabilă, pe lângă care poluarea de pe Magheru pare o briză de primăvară pe crestele Bucegilor.

O mostră anemică din haosul de pe străzile Bangkokului

Bretea suspendată a unei autostrăzi zburătoare

Două lucruri pozitive în toată nebunia asta de trafic: oamenii nu mi se pare că ar avea probleme cu locurile de parcare, pentru motivul simplu că toate maşinile sunt în trafic tot timpul, sau în cel mai rău caz parchează în ambuteiaj; al doilea – în mod cu totul neaşteptat, în haosul ăsta nu există claxoane, nu există nervi. Dealtfel nu am avut niciodată senzaţia, cât am stat în Thailanda, că vreun thailandez ştie măcar cum e aia să fii nervos. De aceea ar fi cu totul caraghios ca tu, turist occidental, să te enervezi pentru chestii scandaloase după standardele noastre, dar absolut fireşti pentru ei – de exemplu că-ţi umblă şopârle prin camera de hotel.

Un văr mai îndepărtat şi mai pricăjit al varanului de mai înainte

Turistul occidental în Bangkok trage ca fluturele la lampă către zona intitulată generic Khao San, după numele uneia dintre străzile din “centrul vechi” al Bangkokului. Aici poţi auzi toate limbile pământului, dar nu te aştepta să porţi o discuţie normală în engleză cu altcineva decât cu un alt turist. Pentru că puţinii băştinaşi care ştiu fix atâta engleză cât să-şi vândă marfa o stâlcesc în asemenea hal (engleza, nu marfa !) încât engleza de baltă a unor politicieni de-ai noştri – “ză mazăr end ză fazăr of…” – pare desprinsă direct din discursurile academice de la Oxford. Şi asta la Bangkok, pentru că în fundul ţării trebuie să fii pregătit să vorbeşti engleză până te dor mâinile.

În Khao San e plin de vânzători de suveniruri şi chilipiruri, de croitori low-cost care-i îmbie pe turiştii de etnie masculină cu un costum croit pe comandă ce va fi gata până la finalul sejurului clientului, de samsari turistici gata să te ducă din Bangkok oriunde vrei (deşi nu par foarte preocupaţi şi de problema unei eventuale întoarceri la Bangkok, pentru a prinde avionul spre casă), de terase cu mâncare thailandeză la preţuri europene servită de fete drăguţe proaspăt epilate pe piept, de vânzători de fructe, de şezlonguri aliniate ca la paradă pentru amatorii de masaj thailandez, de câte şi mai câte…

Să înţeleg să există şi turişti dispuşi să ia acasă un călugăr budist de plastilină sau un lampadar de doi metri ?!…

Că veni vorba de masajul thailandez, acesta fie este o artă a desăvârşirii la care ajung, precum la Nirvana, doar o mână din cei aleşi şi pe care n-o să-i vezi bălăunind printre turiştii din Bangkok, fie este un mare balon de săpun. Pentru că ce am experimentat eu pe post de masaj thailandez mi-a întors pe dos toţi muşchii spatelui şi umerilor, lăsându-mă cu dureri atroce care, când mi-au trecut, m-am simţit într-adevăr mai bine. Pentru că am scăpat de durere, nu din alt motiv. Senzaţia mi-a fost confirmată şi de Gabi, care a ales supliciul analog pentru picioare, la preţul identic şi modic de 12 lei pe juma de oră (există şi varianta cu 20 de lei pentru o oră, dar nu ştiu cine ar comite imprudenţa…)

Unii oameni n-au nevoie de masaj ca să fie relaxaţi

O fântână cu plante şi peşti exotici în curtea unui templu. De fapt la faţa locului nu cred că se mai poate spune să sunt exotici.

În perioada în care am ajuns noi în Thailanda, în Bangkok era deranj destul de mare din cauza unui lung şir de proteste şi demonstraţii împotriva guvernului, motiv pentru blocaje rutiere suplimentare. Sau ca să citez din engleza originală a primului taximetrist cu care am intrat în contact: “all road block, block, block… government… protest… fighting bum-bum !” Ceea ce am reuşit să văd cu ochii mei însă nu era mai mult decât nişte şezători Flower Power, cu muzică, veselie şi şuete. Suficient totuşi ca să zăpăcească şi mai tare circulaţia şi aşa infernală din zona centrală.

Scuteriştii nu sunt majoritari în Bangkok, dar la semafor se pricep să iasă în faţă şi să dea bine în poză.

Dacă ai nevoie să te deplasezi în astfel de condiţii pe distanţe medii (că pentru cele mici picioarele sunt cea mai bună soluţie), varianta optimă este vestitul tuk-tuk, o zgaibă cu motor pe 3 roţi, un fel de hibrid între un Trabant şi o Mobră. Chiar dacă în tuk-tuk te afli la răscrucea tuturor noxelor posibile, ai şanse să scapi de ele ceva mai repede decât ai putea scăpa de crivăţul cu aer condiţionat pe care în general şi-l amenajează taximetriştii în maşinile lor. Desigur, crivăţul ăsta e exact ce-ţi lipseşte când te sui în maşină de la cele 30-32 de grade bine umezite de afară care-ţi lipesc temeinic cămaşa de piele, folosind şi zgura eliminată de milioane de ţevi de eşapament pe post de liant.

Lumea văzută din tuk-tuk, contra sumei de 6 lei (dacă nu e cursa prea lungă şi dacă puteai, la o adică, merge şi pe jos).

Acuma cu călugărul de plastilină o mai fi cum o fi, da’ ce naiba faci cu ditai flăcăul cu ghioagă ? Mai bine iei o frigăruie de la tataia din dreapta.

Străzile, pieţele şi clădirile oraşului sunt pavoazate generos cu poze ale regelui Thailandei, cu drapelul naţional, cu steagul galben al regelui şi cel albastru al reginei. Oricâte ar avea thailandezii de împărţit cu guvernul sau între ei, regele e un simbol sacrosanct de care nimeni nu se atinge nici măcar cu o glumă, deci nu e recomandabil să încercaţi nici dvs.

Clădire publică pavoazată cu pozele cuplului regal şi cu drapelele Thailandei, regelui şi reginei.

Spuneam la început ceva de “oraşul contrastelor”. Nu cred să existe în lumea asta un oraş cu mai mult de 1 locuitor căruia să nu i se potrivească acest străvechi clişeu. De aceea nu se aşteaptă nimeni ca într-un oraş cu peste 8 milioane de oameni să nu găseşti nişte contraste, ceva, acolo: între clădirile mai mari şi alea mai mici, între un trotuar nemăturat de doi ani şi unul nemăturat de doar trei luni, între amărăşteni jerpeliţi care nu leagă două vorbe în engleză şi orăşeni spălaţi care vorbesc perfect thailandeza şamd… La drept vorbind prefer un oraş al contrastelor unuia în care totul e ca scos din ţiplă. Singura întrebare este care sunt termenii care contrastează, că dacă din doi n-ai de unde alege niciunul, atunci până şi Viena e preferabilă unui aşa contrast.

În Bangkok există o seamă de temple şi monumente care ţin de specificul budist al ţării, dar pe acestea le voi trata separat.

Cam ăsta e Bangkokul văzut într-o zi, două seri şi câteva ore. Nu am nici pe departe pretenţia că am văzut tot ce era de văzut în acest oraş, însă nici nu cred că m-ar mai interesa să insist. Acum mă voi îndrepta către alte colţuri ale Thailandei, pe care le voi dezvălui în următoarele episoade ale serialului meu siamez.

O selecţie mai generoasă de imagini din Bangkok puteţi aici

Citiți și Temple și palate la Bangkok



3 responses to “Bangkok”

  1. […] un majestuos ocol pe la nord golfului Thailandei, să ne îmbârligăm iar pentru vreo 3-4 ore prin Bangkok şi să ne mutăm aproape de graniţa cu Birmania. Secretul reuşitei – şi cu asta închid […]

  2. […] episod al foiletonului meu thailandez vă va fi lăsat, poate, un gust nu prea apetisant despre capitala Thailandei. N-aș spune că mă macină remușcările, dar ar fi corect să vorbesc și despre partea plină a […]

  3. […] scăpat de Bangkok. Mi-a mai revenit culoarea în obraji, iar cu puţin noroc ceva culoare ar putea apărea în mai […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *