2 Inthanon

Amenințam în finalul articolului precedent că vom merge la munte, în parcul național Doi Inthanon, aflat la câteva zeci de kilometri de orașul Chiang Mai. Vorbeam deja despre Chiang Mai ca despre un mic pol urban al frigului din Thailanda, unde diminețile „de iarnă” au o răcoare plăcută de sfârșit de vară în Bărăgan. Vă puteți așadar închipui că la 2500 și ceva de metri, cât are muntele Doi Inthanon, gerul e aprig și mușcă nemilos din turiști, deci e musai să ne punem pe noi bluzița cu mânecă lungă, altfel cu greu vom putea rezista celor 11 grade. Cu plus.

Poate vi se pare amuzant, dar localnicii chiar iau în serios frigul de pe munte. Entuziaștii turiști thailandezi veniți special de la Bangkok și din sudul Thailandei pentru a trăi pe viu senzații meteorologice tari se blindează corespunzător, făcând vânzare bună tarabagiilor ce oferă căciuli și mănuși cu care nu mi-ar fi deloc rușine nici la Întorsura Buzăului.

Prezentarea climatică a muntelui Doi Inthanon (iată un pleonasm, deoarece Doi înseamnă „munte”, neavând nici o semnificație aritmetică) nu ar fi completă fără a aminti că aici mai tot timpul anului zonele de mare altitudine sunt învăluite în ceață – de fapt se află în plin plafon de nori. Pădurile de aici sunt alcătuite din arbori care s-au adaptat pentru a-și extrage necesarul de apă direct din umezeala atmosferică. De aici denumirea în engleză a acestui tip de pădure: cloud forest – care nu are însă nimic de-a face cu vreo pădure hostată undeva în Internet, să zicem la Amazon (caz în care s-ar fi numit, simplu, „pădure amazoniană”).

Cloud forest

Lăsându-i în plata lui Buddha pe turiștii veniți „La Doi Intanoni” să-și facă selfie cu termometrul, plonjăm în bogata lume a păsărilor ce populează muntele și pădurea sa în cloud. Ne luăm avânt la un chioșc de cafea, unde prima duzină de specii apare înainte de jumătatea paharului de capuccino.

Una din multele specii de „sunbirds”: Aethopyga gouldiae. Eu le zic „pișcă-n flori”.

Minla strigula

Bine energizați, pornim pe o potecuță din pădure, străjuită de mulți pomi lăudați. Pe post de sac am un card de memorie de 64 de giga. Celebra zicală populară românească nu pare cunoscută pe muntele Inthanon, cel mult sacul putea fi ceva mai micuț – vreo 16 giga. Și asta nu pentru că ar lipsi păsările, ci pentru că alăturarea în aceeași drumeție a termenilor „cloud” și „forest” e profund dăunătoare fotografiei.

O mică cascadă în pădure

La ieșirea de pe potecuța în formă de circuit ne așteaptă mașina închiriată cu volan pe dreapta, parcată la capătul șoselei asfaltate ce urcă până la 2565 metri. De aici coborâm vreo 3-400 de metri în altitudine, către o altă potecuță despre care am auzit numai referințe ornitologice de excepție. Ce-i drept, de la persoane care n-ar ști să deosebească un bulbul de o munie.

Bulbul – Pycnonotus aurigaster

Noua potecuță e mai cu moț ca prima, căci nu poți intra pe ea decât cu ghid. Bucuros că am de la cine afla lucruri interesante, și mai ales contra unei sume rezonabile de vreo 25 de lei de grup, am întrebat politicos dacă ni se poate aloca un ghid cunoscător al păsărilor. Mi s-a explicat că sătenii care funcționează pe post de sputnici (că ghizi e mult spus) nu știu nici engleză, darămite păsări, și că de fapt menirea lor e aceea de a simula o activitate utilă în schimbul căreia încasează în mod direct cei 25 de lei, ca o metodă gândită de autoritățile parcului de a sprijini comunitatea locală.

Flori de munte

Oarecum dezumflat de situație, dar bucuros că măcar avem ocazia să ajutăm niște oameni sărmani dar muncitori, am luat-o pe potecuță în sus, urmând o gâlmă de femeie la un metru cincizeci, urâțică și de vârstă incertă. Gâlmă-gâlmă, dar avea tăntica un demaraj în ea de m-a pierdut înainte de primul cot al cărării. Nu-i vorbă că și eu mă lălăiam cu aparatul în mână, sperând la capturi mărețe. La un moment dat s-a prins și tanti că degeaba aleargă ca Maricica Puică, că nu-i merge așa ușor ca-n reclama cu „Grigorescu pe stânga, impresioniștii pe dreapta”; totuși nu ne-a zis nimic (cel mai probabil pentru că nu știa o boabă engleză). În orice caz era vizibil îngrijorată că-i va fi afectat KPI-ul și că va face mai puține ture de 25 de lei în ziua respectivă.

Două temple de dată recentă (anii 80-90), dedicate fostului rege Bhumibol și reginei Sirikit

Până la urmă ne-am împrietenit. Ea a fost sincer impresionată de pasiunea mea pentru păsări și a încercat să mă ajute pe cât putea, ca de exemplu scuturându-mă zdravăn în timp ce încercam să pozez o pasăre, pentru a-mi atrage atenția către altă pasăre în direcția opusă. Evident, n-aveam cum să-i port pică pentru atâta lucru: simpla privire a ochilor ei mari și candizi te face să uiți toate înjurăturile pe care le știi în thailandeză !

IMG_7015W

Poză mișcată de tanti Maricica

 

birds birdwatching doi inthanon chestnut-crowned laughingthrush

Ceva mai bine. Trochalopteron erythrocephalum

Trecem și pe la un punct de belvedere, aflat pe o culme, de unde în zilele senine se vede prăpastia de dedesubt. Deoarece e mai probabil să câștigi la loto decât să prinzi o zi senină pe muntele ăsta, răsuflăm ușurați că scăpăm de vertij. Nu scăpăm însă de tanti Maricica, care ne ia din nou în pas alergător. Cum să te superi ? Aerul e atât de curat și mișcarea face atât de bine !

Doi Inthanon Thailand mountain cloud forest mist

Sala de concert a naturii. Mai trebuie doar să apară dirijorul la pupitru.

Ne despărțim cordial, promițându-i în gând acestei femei de treabă că, dacă o prind pe la București, o pun să alerge după metrou la Victoriei la oră de vârf.

Saxicola jerdoni

Ne îndreptăm apoi către poalele celor Doi Inthanoni, unde vom înnopta la o pensiune agro-turistică clasificată la două orhidee. În mod normal ar fi fost clasificată la o singură orhidee, dar prezența unui Tokay Gecko și hilarul său strigăt nocturn fac diferența. Am râs ca prostu’ minute-n șir când l-am auzit prima dată.

Cea de-a doua zi în parcul național începe cu birdwatching la cafea, exact ca în ajun, doar că de data asta în curtea pensiunii Gecko (nu se numea așa, dar ați prins ideea). După câteva barbete și pișcă-n flori ne încărcăm din nou în Toyota noastră eco cu motoraș de ștergător de parbriz, care gâfâie din greu la deal pe șoseaua șerpuitoare.

Myna birds birdwatching Thailand Doi Inthanon Chiang Mai

Acridotheres tristis, un fel de graur local, foarte răspândit mai ales în jurul așezărilor umane.

Muntele Două Inthanoane face parte oficial din extremitatea sud-estică a munților Himalaya. Cu toate că acest munte, la cei 2565 metri ai săi, pare, pe lângă crestele „optmiarilor”, un biet dâmb, se cheamă că propriu-zis am umblat în munții Himalaya ! Ca român carpatin (mă rog, din București, dar, văzut din Thailanda, oricum Bucureștiul e în Carpați…), am trăit un sentiment frățesc față de acești munți de care ne simțim cu toții legați datorită expresiei standard învățate la școală în ora de geografie: „orogeneza alpino-carpato-himalayană”. Poftim, măcar în domeniul orogenetic suntem în cea mai selectă companie din lume !

Himalaya-i frate cu românu’

Azi ne oprim la niște cascade destul de fotogenice. Spre deosebire de păsări, care, dacă nu te miști cu talent, își iau zborul și te lasă cu ochii-n soare, cascadele nu se sperie cu una, cu două și rămân locului pe o perioadă geologică mai lungă.

Thailand waterfall water mountain Doi Inthanon landscape photography national park

Cascada Wang Kwai

Cascada Wachirathan

Decid că azi nu mă mai las fugărit de nimeni și, după ce terminăm cu cascadele, rămân la o sesiune de birdwatching sedentar. Cantitativ rezultatele sunt mai slabe ca ieri, însă calitativ sunt mulțumit de noile specii de păsări observate. Împărțind la numărul de kilometri alergați, rezultatul e mult superior zilei precedente. Cred că ar fi bine să-i împărtășesc și lui tanti Maricica această descoperire, când ajung acasă o s-o caut pe LinkedIn.

Au fost două zile frumoase și productive, câte una pentru fiecare Inthanon. M-am bucurat să văd păsări interesante și spectaculoase, dar m-am bucurat să-l văd și pe finu-meu cum îl prinde în mreje microbul păsărelii și al fotografiei. La vremea la care scriu aceste rânduri finul este proaspăt „deselerist”, spre entuziasmul total al meu și ceva mai reținut al finei. Dar n-ai ce-i face, dacă te cheamă natura, te duci în pas alergător ! Ca tanti Maricica.



One response to “2 Inthanon”

  1. […] Cu toate că Chiang Mai este, fără îndioală, un oraș interesant, frumos per se și care își merită renumele de capitală turistică de Nord a Thailandei, probabilitatea de a-l alege ca destinație ar fi fost drastic diminuată în lipsa atracțiilor naturale din apropiere promise de parcul național Doi Inthanon. Despre care voi vorbi (de fapt voi scrie, dar cine dorește va putea citi cu voce tare) într-un articol care se află deja la pritocit. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *